Cele mai bune 16 cărți ale lui Haruki Murakami

Scriitoarea postmodernistă Haruko Murakami, stabilită la Tokyo, este una dintre cele mai populare și mai căutate autoare din literatura modernă, cu cărți traduse în 50 de limbi și vândute în toată lumea în tiraje mari. Revista online EXPERTOLOGY vă prezintă un clasament al celor mai bune 16 cărți ale lui Haruki Murakami – nu uitați să le adăugați pe lista de citit și să vă măsurați gradul de experiență!

Evaluarea celor mai bune cărți de Haruki Murakami

Nominalizare	loc	titlul produsului	rating
Clasamentul celor mai bune cărți ale lui Haruki Murakami	1	Țara minunilor fără frâne și sfârșitul lumii (1985)	4.9
2	Vânătoarea de oi (1982).)	4.8
3	Cronicile unui ceasornicar (1995).)	4.8
4	Pădurea norvegiană (1987).)	4.8
5	Ascultă cântecul vântului (1979, 1983.)	4.7
6	Dans, dans, dans, dans (1988).)	4.7
7	Despre ce vorbesc atunci când vorbesc despre alergare (2007.)	4.6
8	Pinball 1973 (1980.)	4.6
9	La sud de graniță, la vest de soare (1992).)	4.5
10	Sputnikul meu preferat (1999.)	4.5
11	O zi bună pentru un cangur (1986).)	4.5
12	Underground (1997).)	4.5
13	Kafka pe plajă (2002).)	4.5
14	Tzkuru Tazaki cel fără culoare și anii rătăcirii sale (2013.)	4.4
15	Consecințe (2004-2005)	4.4
16	Legendele din Tokyo	4.4.

Țara minunilor fără frâne și sfârșitul lumii (1985)

Evaluare: 4.9

Preferatele publicului sunt romanul Țara minunilor fără frâne și Sfârșitul lumii. Haruki Murakami a folosit tehnica neobișnuită de a alterna capitole cu povești paralele: capitolele pare sunt despre Țara Minunilor fără frâne, cele impare despre Sfârșitul Lumii. Potrivit autorului, aceste povești au fost scrise cu diferite emisfere ale creierului la lucru, care au umplut textul cu tipuri foarte diferite de gânduri și raționamente profunde.

În Wonderland, este vorba despre un bărbat care stăpânește tehnica de lucru cu subconștientul. Narațiunea din Sfârșitul lumii este informată de o povestire scrisă anterior, Orașul zidit de fantome, cu un accent orientat spre conștiință, autorul povestește despre un oraș misterios, zidit, cu toți locuitorii lipsiți de umbre. Eroul acestui oraș se angajează într-o bibliotecă, unde trebuie să citească vise în craniile unicornilor morți. Absurd la prima vedere, dar Murakami conduce cu măiestrie toate descrierile, menține interesul cititorului și împletește cele două linii la final.

Principalul scop al romanului este de a ghida speculațiile despre subconștient și conștient, despre dacă există un suflet, despre ce este conceptul personal. Narațiunea este plină de descrieri interesante, transportând complet cititorul într-o lume paralelă a cărților.

Vânătoarea de oi (1982).)

Evaluare: 4.8

Al doilea roman cel mai bine clasat este Vânătoarea de oi, al treilea din Trilogia șobolanului. Autorul îl cufundă din nou pe cititor într-o discuție despre Suflet, scopul și posibilitățile sale.

Intriga se bazează pe o veche legendă japoneză despre o oaie al cărei suflet se mută în oameni și care, sub înfățișarea lor, încearcă să instaureze haosul, dezordinea și anarhia pe pământ. În roman, rolul „victimei” este mai întâi profesorul, apoi un bărbat singuratic, retras, predispus la autoironie. Cum poate un astfel de individ să încerce să tulbure ordinea stabilită? Ideea este că un suflet de oaie îl înzestrează pe „purtător” cu puteri nelimitate, astfel încât urmașul unui țăran sărac devine liderul unei mari organizații. Dar după ce a stors toate sucurile din el, Soul găsește o a treia victimă – un bărbat care și-a dat seama ce i se va întâmpla și de unde „bate vântul”. În carte există misticism și conexiuni neobișnuite în care mulți oameni au dificultăți în a crede.

Vânătoarea de oi este destul de liber perceput ca un roman de sine stătător, cu o intrigă de sine stătătoare, deși aparține trilogiei. Imaginația autorului, care, de altfel, susține că habar nu are despre ce este vorba în carte, lăsând speculațiile și concluziile la latitudinea cititorului să judece.

Cronicile unei păsări mecanice (1995).)

Evaluare: 4.8

Cronicile unei păsări mecanice este povestea unui bărbat pe nume Toru Okada. Duce o viață cumpătată și apoi își dă demisia, după care trăiește din economiile și câștigurile soției sale Kumiko. Într-o zi, protagonistului încep să i se întâmple nenorociri: pisica lui dispare, apoi soția lui – care, de altfel, a căzut sub influența fratelui său pervers, care întruchipează răul în roman… În cursul complotului, Toru se familiarizează cu psihicul care mai întâi îl ajută pe erou să caute o pisică, iar apoi deschide pentru om secretele afacerii de clarviziune. instrucție 1 În.

Romanul este scris într-un limbaj interesant, tipic lui Murakami, autorul a folosit mult psihicul în narațiune, intriga este intrigantă și fascinantă. Acest thriller literar mistic descrie realitățile vieții masculine moderne într-o lume în care sexul joacă un rol important. Intriga este împletită cu istoria Japoniei de la începutul secolului XX.

Haruki Murakami are o predilecție pentru fantezie în stil propriu, care în interiorul unei povești bune pare ciudată pentru unii cititori. De aceea, este iubit de fanii literaturii din întreaga lume.

Pădurea norvegiană (1987).)

Evaluare: 4.8

Este neobișnuit să citești despre pădurile Norvegiei într-un roman scris de un japonez, dar descrierea naturii la Haruki Murakami este aproape inexistentă. În fruntea poveștii se află autobiografia, pe care scriitorul nu o confirmă, dar nici nu o neagă.

Povestea este centrată pe un japonez, Watanabe, care s-a mutat la Hamburg. Pe melodiile celor de la Beatles, el își amintește de zilele de facultate și de prietenii săi, dintre care unul moare, ceea ce schimbă viziunea asupra lumii a protagonistului, precum și pe cea a prietenei sale Naoko. În timp, tinerii devin foarte apropiați, dar natura complicată a fetei îl oprește pe Watanabe și acesta își găsește o nouă iubită. Asta nu-l împiedică să iasă cu vechea lui iubire și să se distreze cu un prieten. Este momentul în care eroul își dă seama că ceva nu este în regulă în sufletul său, dar continuă să fie îndrăgostit de noile sale prietene.

Ascultă cântecul vântului (1979, 1983).)

Evaluare: 4.7

Romanul Ascultă cântecul vântului este primul din Trilogia șobolanului. Murakami a scris-o în 1979, apoi a retipărit-o cu modificări în 1983, această versiune este foarte populară.

Este dificil de determinat linia de complot – narațiunea este plină de speculații, descrieri de diferite povești, pune bazele personajului Rat și pregătește terenul pentru următoarele romane – a doua parte intitulată Ponball 1973 și a treia, cartea menționată anterior Vânătoarea de oi.

De ce apreciază cititorii romanul Ascultă muzica vântului? Autorul are o silabisire ușoară și o exprimare simplă – aceasta a fost una dintre condițiile prealabile pentru carte – odată ce Murakami și-a dat seama că este capabil să creeze textul „perfect. Unora li se va părea nervoasă narațiunea, dar, în general, când o cunoști, te poți relaxa bine și te poți cufunda în lâncezeala propriilor reflecții asupra vieții.

Dans, dans, dans, dans (1988).)

Evaluare: 4.7

Am menționat deja trilogia Șobolanului, dar există patru romane în serie, ultimul fiind Dance-Dance-Dance-Dance. Cartea povestește evenimente care s-au petrecut la câțiva ani după acțiunea din Vânătoarea de oi. Povestea este centrată pe un om care, după manevrele vieții descrise anterior, se străduiește să se regăsească într-o lume plină de idei de capitalism. „Dansează, dansează, dansează” este sfatul Omului Oaie, o încercare de a pune în capul protagonistului ceva ce nu a fost încă șters din subconștientul său. În a doua jumătate a romanului, eroul învață din nou să interpreteze semnele destinului și să analizeze evenimentele din jurul său.

Despre ce vorbesc atunci când vorbesc despre alergare (2007.)

Evaluare: 4.6

În centrul romanului Despre ce vorbesc când vorbesc despre alergare se află alergarea și reflecțiile autorului asupra ei. Este o carte de memorii, aproape o biografie a lui Haruki Murakami, sunt descrieri de curse reale pe distanțe scurte și lungi, maratoane și ultramaratoane. Scriitorul reușește să compare alergarea și opera literară, și o face cu măiestrie și cu o claritate neașteptată.

Cartea nu se referă la un stil de viață sănătos, ci la pregătirea pentru competiții și la depășirea diferitelor distanțe. Fiecare capitol este plasat într-un moment diferit, sunt povești separate, aproape fără legătură într-o singură poveste. Potrivit lui Murakami, cartea este dedicată alergătorilor de pe pământ din toate timpurile.

Romanul este popular în multe țări. Ciudat că Haruki nu a scris-o mai devreme, pentru că în timpul unei alte curse și-a dat seama că avea de gând să-și încheie cariera de manager și să devină scriitor.

Pinball 1973 (1980).)

Evaluare: 4.6

Al doilea roman din Trilogia șobolanului, Pinball 1973. – este opera de început a lui Haruki Murakami. În centrul poveștii se află protagonistul, Șobolanul, care a părăsit metropola. El este luat în primire de gemeni, care sunt dependenți de paint-ball și care au adoptat această pasiune pentru personajele romanului.

Scopul protagonistului este să găsească și să cumpere o „Rachetă” (un aparat de joc) veche, pe care o găsește la un colecționar de paintball.

Intriga este interesantă și captivantă, ca toate operele autorului, cu descrieri vii ale oamenilor, obiectelor și fenomenelor. Murakami atrage atenția asupra structurii neconvenționale a lumii și a lucrurilor. De exemplu, știm că totul are o intrare și o ieșire, așa funcționează lucrurile pe aici, dar nu și capcana de șoareci..

La sud de graniță, la vest de soare (1992).)

Evaluare: 4.5

Cel de-al nouălea roman din clasament, La sud de graniță, la vest de soare, este descris de critici ca fiind unul dintre cele mai emoționante dintre operele lui Haruki Murakami.

Accentul este pus pe Hajime, care crește ca unic copil, ceea ce îl face diferit de colegii săi – în Japonia, familiile erau cunoscute ca fiind numeroase. Avea prejudecăți și băiatul a simțit asta. Până când în viața lui intră o fată la fel de antipatică, Shimamoto. A fost o prietenie fericită care, în timp, s-a transformat în dragoste tânără. Dar viața ia o întorsătură și personajele se despart, trăind acum în orașe diferite și pierzând legătura. Hajime devine un antreprenor de succes, are o familie, viața merge ca pe roate. Dar apoi soarta îl aduce din nou împreună cu iubitul său de odinioară și încă neuitat Shimamoto. Deloc surprinzător, flăcările se reaprind cu o vigoare reînnoită, dar vor reuși eroii să se încălzească din acest foc și să-l păstreze?

La sud de graniță, la vest de soare este scrisă emoționant, iar intriga intrigantă, pentru că finalul este pur și simplu imposibil de prevăzut. Lucrarea primește numeroase aprecieri din partea cititorilor și a recenzenților.

Sputnikul meu preferat (1999).)

Evaluare: 4.5

Cartea „Sputnikul meu preferat”, potrivit autorului, este despre lucruri neobișnuite care se întâmplă oamenilor normali.

Narațiunea se concentrează în jurul lui Surima – o profesoară de școală primară se îndrăgostește de ea, iar ea își îndreaptă atenția către o altă femeie, Muuu, care este considerabil mai în vârstă decât Surima. Îl iubește pe tânărul talent, dar nu se simte atrasă sexual de ea, ceea ce o rănește pe tânăra scriitoare, care, la rândul ei, dorește să se contopească complet cu obiectul adorației sale.

Într-o excursie pe o insulă grecească cu Muyu, Surime dispare. Căutării i se alătură K. (fără nume), el întâlnește o lume a viziunilor și chiar un Muu „divizat”. Surime se întoarce, ea reușește să se regăsească.

Sputnik este o metaforă subtilă pentru un om care zboară inert în viață, mereu în apropierea obiectului dorinței și iubirii sale. Există multă neîmpărtășire în acest roman, personajele întâlnind constant fundături de sentimente și încercând să iasă din ele.

O zi bună pentru un cangur (1986).)

Evaluare: 4.5

Prima colecție de povestiri cotate, A Good Day for a Kangaroo, se adresează în special fanilor de opere scurte potrivite pentru a fi citite pe drum sau într-un scurt weekend de vacanță. În colecția lui Murakami, acest format este încă o excepție, dar una bună.

Cartea colectează povești despre personaje precum cangurul-compozitor, într-o altă lucrare autorul descrie povestea unei fete de o sută de ani, intrigantul vampir într-un taxi, protagonistul deja celebru al omului de oaie și alte povești finite care pot fi urmărite indirect în romanele lui Haruki Murakami. Scriitorul japonez a creat această antologie în primele zile ale carierei sale și totuși este la fel de sinceră și captivantă ca romanele sale ulterioare, care lasă o dâră de reflecție asupra sensului vieții și a unor aspecte ale acesteia.

Subteranul (1997).)

Evaluare: 4.5

„Underground” este un roman documentar bazat pe tragedia subterană din Tokyo din 1995 ordonată de grupul terorist sau secta Aum Shinrikyo. Autorul relatează poveștile de viață a 62 de martori oculari ai atacului cu sarin.

Istoria scrierii romanului este interesantă. Autorul și echipa sa au discutat cu martori oculari ai atacului terorist care au răspuns pe parcursul anului 1996, din ianuarie până în decembrie. Toate dialogurile din interviu au fost înregistrate, apoi structurate și dactilografiate. În ultimul capitol, Murakami împărtășește cititorilor propriile sentimente și emoții, descrie unde se afla în acel moment și dezvăluie natura sectei Aum Shinrikyo – mulți japonezi pur și simplu nu au înțeles pericolul organizației.

Tratarea artistică a evenimentelor reale și opiniile martorilor oculari vor interesa cititorul simpatizant al genului documentar. „Underground” este una dintre puținele lucrări ale lui Haruki Murakami care nu este presărată cu fantezie și speculații și conjecturi ambigue.

Kafka pe plajă (2002).)

Scor : 4.5

Kafka pe plajă, cel de-al nouălea roman al lui Murakami, a devenit un bestseller internațional, fiind unul dintre cele mai bune zece romane din lume în 2005, conform The New York Times, și a fost distins cu Premiul World Fantasy Prize.

Povestea se învârte în jurul a două personaje – Kafka Tamura și bătrânul Nakata. Destinele celor doi bărbați sunt influențate semnificativ de profeții, reprezentanți ai unei lumi paralele din altă lume – iar acțiunea se petrece în a doua jumătate a secolului XX.

Un băiat de 15 ani fuge de acasă din cauza unei neînțelegeri constante cu tatăl său, motivul fiind profeția tatălui, asemănătoare cu mitul lui Epidas, care spune că moștenitorul va trăi cu mama sa și își va ucide tatăl. Un tânăr se mută în orașul Takamatsu și își ia pseudonimul Kafka. Sakura o întâlnește pe Saeki-san și se îndrăgostește de ea, deși el o consideră mama lui, iar Sakura o acceptă ca pe sora lui.

Bătrânul Nakata este martor la aterizarea unei nave extraterestre la o vârstă fragedă și descoperă că are puteri paranormale, dar a încetat să se mai dezvolte mental și a devenit net înapoiat în comparație cu semenii săi. Acum știe cum să comunice cu pisicile, ceea ce îl ajută să-și câștige existența ajutând la depistarea celor cu patru picioare pe străzile orașului. Destinele personajelor se intersectează în moduri neașteptate: Nakata îl ucide pe tatăl lui Kafka, dar acesta din urmă are sângele tatălui său pe tricou după eveniment. Deci profeția s-a adeverit până la urmă.

Realitatea romanului se intersectează cu lumile paralele, un oraș fără timp, în care trăiesc oameni morți. Autorul redeschide problema găsirii drumului și a citirii semnelor.

Tzkuru Tazaki cel fără culoare și anii rătăcirii sale (2013.)

Evaluare: 4.4

Tazaki Tskuru a fost cândva un elev neglijent, înconjurat de prieteni cu nume „colorate”. În al doilea an de universitate, eroul este brusc refuzat de cei mai apropiați camarazi ai săi, fără a oferi vreo explicație. Tskuru se închide brusc în sine, devine „incolor” și crede că este condamnat la singurătate.

Au trecut șaisprezece ani. Tadzaki Tskuru este un inginer de succes, dar există un fir consistent de nostalgie și nostalgie care străbate romanul, după un moment definitoriu în care s-a despărțit de prietenii săi. O nouă prietenă, Sara, îi sugerează lui Tsuru să-i găsească pe acei prieteni și să afle ce s-a întâmplat atunci, în al doilea an? Aici începe călătoria personajului principal spre Nagoya, Finlanda. Îi va găsi pe cei pe care îi caută? Va primi răspunsuri la întrebările sale??

Consecințe (2004-2005)

Evaluare: 4.4

Penultimul roman din clasament. Complotul se desfășoară între vis și realitate, acțiunea fiind concentrată într-o singură noapte. Mari, o studentă de 19 ani, citește o carte într-o cafenea, noaptea. Takahashi cântă la trombon. El o cunoaște pe Eri – sora lui Mari, care este în comă (somn profund). Soarta lui Marie intră în contact cu viața unei recepționiste de la un hotel al dragostei, bătută și jefuită de o prostituată chineză și de un expert în calculatoare sadic. Toate destinele se întrepătrund, unele cu țeluri, altele cu o viață de inerție.

„Aftermrak” este un ghid vizual pentru a vedea cum oameni complet diferiți trăiesc unul lângă altul.

Legendele din Tokyo

Evaluare: 4.4

Lista este completată de o altă colecție de povestiri de Haruki Murakami, „Tokyo Legends”. Aceasta este o adevărată colecție de legende urbane japoneze, înfățișate colorat de autor în paginile cărții. Un surfer mort de rechin care se plimbă pe plaje, un tată de familie dispărut între etajele 26 și 24, o piatră neobișnuită în formă de rinichi cu propriile sale intenții, o maimuță care vânează numele străinilor.

În opera lui Haruko, legendele deja înfricoșătoare prind viață la propriu, făcându-i pielea de găină cititorului. „Tokyo Legends” va fi apreciat de fanii misticismului.