Cei mai tineri 12 laureați Nobel din istorie

*Revizuirea celor mai bune în opinia editorilor. Cu privire la criteriile de selecție. Acest material este subiectiv și nu constituie o reclamă și nici nu este un argument de vânzare. Consultare cu un specialist înainte de cumpărare.

Premiul Nobel este una dintre cele mai prestigioase distincții internaționale și se acordă anual persoanelor care au realizat realizări remarcabile în fizică, chimie, medicină, literatură sau care au contribuit la pacea mondială. Premiul a fost fondat de chimistul suedez și de bogatul om de afaceri Alfred Nobel, care, după moartea sa, și-a lăsat toate bunurile fundației pe care el însuși o înființase. Prima ceremonie de decernare a premiului a avut loc în 1901, iar de atunci au fost aleși în total peste 900 de laureați ai premiului Nobel. Fiecare câștigător primește o diplomă, o medalie de aur și o sumă mare de bani. La începutul secolului al XX-lea, acesta din urmă valora 150.000 de coroane suedeze; până în 2019, premiul în bani a ajuns la opt milioane de coroane suedeze, echivalentul a 1,1 milioane de dolari. Statisticile arată că vârsta medie a celor care primesc acest premiu este de 55 de ani. Dar au existat și laureați destul de tineri în istoria Premiului Nobel.

Cei mai tineri laureați Nobel din istorie

Rudyard Kipling

În 1907, Rudyard Kipling, cel mai mare scriitor și poet englez al secolelor XIX și XX, a devenit cel mai tânăr scriitor din istorie care a primit Premiul Nobel. La acea vreme, avea 42 de ani și scrisese deja patru romane și 16 volume de povestiri scurte. Kipling și-a publicat primele cărți în timp ce se afla încă în India, iar mai târziu a călătorit mult în Asia și în SUA. Perioada de creație din State a fost cea mai de succes din cariera sa. O cunoștință cu scriitoarea americană pentru copii Mary Elizabeth Mapes Dodge l-a condus pe Kipling la ideea unei povești care să se desfășoare într-o junglă indiană. Astfel, a creat celebrul ciclu de povești Cartea Junglei, care a avut un mare succes în timpul vieții sale și a fost ulterior transformat într-o adaptare cinematografică. Scriitorul a primit Premiul Nobel pentru imaginație, strălucire narativă și maturitatea ideilor sale. Opera lui Kipling a mai primit o serie de alte distincții, printre care Medalia de Aur a Societății Regale de Literatură.

Konstantin Novoselov

Konstantin Novosyolov, fizician, s-a născut la Nijni Tagil, în regiunea Sverdlovsk. Format ca inginer în nanoelectronică, a efectuat cercetări la Academia Românesc de Științe și a petrecut o perioadă în Olanda înainte de a se muta în Marea Britanie, unde a devenit cercetător la Universitatea din Manchester. Cea mai importantă contribuție a lui Novoselov la știință a fost cercetarea și activitatea experimentală asupra grafenei, pe care a realizat-o împreună cu compatriotul său Andre Geim. A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 2010, la vârsta de 36 de ani. Grafenul, un material pe cât de subțire, pe atât de rezistent, dar care are multe alte proprietăți valoroase, este foarte promițător pentru nanoelectronică, medicină și sisteme inovatoare de purificare a apei. La un an după ce a primit premiul, Konstantin Novoselov a devenit membru al Societății Regale din Londra. Până în prezent, fizicianul ruso-britanic a scris aproximativ două sute de articole științifice publicate.

Frederic Joliot-Curie

Jean-Frédéric Joliot s-a născut și a crescut în Franța metropolitană, unde a studiat la Ecole Supérieure de Physique et de Cœur Appliqué. După ce a obținut o diplomă în inginerie, a decis totuși să se concentreze asupra cercetării științifice fundamentale. Frédéric a lucrat mai întâi ca asistent al lui Marie Curie la Institutul de Radium al Universității din Paris, devenind ulterior cercetător la Institutul. A efectuat cercetări în colaborare cu Irène Curie, fiica lui Marie Curie. Mai târziu, Irene i-a devenit soție și împreună au continuat cercetările privind proprietățile radioactive ale substanțelor chimice. cei doi chimiști au primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1930, după ce au descoperit că era posibil să creeze radioactivitate artificială prin sintetizarea elementelor necesare. La vremea respectivă, Frederic Joliot-Curie (și-a luat un nume de familie dublu, ca și soția sa) avea 35 de ani. A fost asociat cu Mișcarea de Rezistență Franceză în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ajutând prin furnizarea de echipamente de comunicare și explozibili pentru luptători. După eliberarea Parisului, Frédéric Joliot-Curie a devenit director al Centre National de la Recherche Scientifique.

Mairead Corrigan

Activista irlandeză Mairead Corrigan este cunoscută pentru lupta sa pentru pace și justiție prin mijloace non-violente. Educată ca catolică în copilărie, a lucrat ca secretară în adolescență, făcând în același timp voluntariat în organizații caritabile. Opiniile lui Corrigan au fost influențate în mare măsură de moartea celor trei nepoți ai săi, care au murit într-un schimb de focuri pe stradă între soldații britanici și un soldat al Armatei Republicane Irlandeze. La scurt timp după aceea, alăturându-și forțele prietenei sale Betty Williams, a organizat un marș de protest în Belfast împotriva violenței din Irlanda de Nord. La demonstrație au participat atât protestanți, cât și catolici. Următoarea sa etapă ca pacificatoare a fost fondarea Comunității Oamenilor Păcii, care a contribuit ulterior la rezolvarea conflictului etno-politic din Irlanda de Nord. Pentru acest lucru, Meirid Corrigan, în vârstă de 32 de ani, a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1976, împreună cu alți co-fondatori ai asociației. Pe parcursul carierei sale, a călătorit în peste 25 de țări, vorbind cu lideri politici și religioși de seamă.

Rudolf Messbauer

Fizicianul experimental german Rudolf Ludwig Messbauer a fost educat la Universitatea Tehnică din München. A fost lector la Institutul Planck și, după ce s-a mutat în SUA, a fost profesor la California Institute of Technology. Acolo, în colaborare cu omul de știință american Robert Hofstadter, a efectuat cercetări în domeniul fizicii nucleare și al spectroscopiei cu raze gamma. El descoperise efectul de fluorescență al rezonanței gamma nucleare fără recul al nucleului, care a fost numit mai târziu „efectul Messbauer”. A primit două premii prestigioase pentru activitatea sa științifică și a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1961, după ce și-a confirmat experimental descoperirea. Messbauer avea 32 de ani la acea vreme. Lucrările sale au stat la baza unui număr de tehnici de măsurare foarte sensibile utilizate în geologie, arheologie, medicină, metalurgie și în multe alte domenii ale științei și tehnologiei. Rudolf Messbauer a fost implicat în cercetarea neutrinilor solari încă din anii 1970, devenind ulterior șeful Institutului Laue-Langevin din Franța. Omul de știință este acum profesor onorific la treisprezece universități, continuând să predea și să cerceteze.

Frederick Banting

Medicul și fiziologul canadian Frederick Bunting a devenit cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, câștigându-l la vârsta de 32 de ani pentru descoperirea insulinei. În mod curios, este posibil ca această descoperire științifică crucială să nu fi avut loc, deoarece Bunting plănuise inițial să obțină o educație teologică. Dar s-a răzgândit la Universitatea din Toronto și s-a înscris la o diplomă în medicină. A lucrat ca chirurg practicant pentru o vreme, apoi a trecut la cercetarea de laborator, fiind interesat de găsirea unui leac pentru diabet. El și asistentul său Charles Best au reușit în cele din urmă să izoleze hormonul insulină din pancreasul câinilor. Descoperirea a fost primul pas spre producția în masă de insulină sintetică, salvând viețile a milioane de diabetici. Este demn de remarcat faptul că Bunting a fost reticent în a-și exploata munca în scopuri comerciale și a vândut brevetul Universității din Toronto pentru doar un dolar. Pe lângă premiul Nobel, a primit și Ordinul Imperiului Britanic, iar ziua sa de naștere, 14 noiembrie, a devenit Ziua Mondială a Diabetului.

Li Zhengdao

Fizician american de origine chineză, născut în China, educat la National Southwestern United University din țara sa natală, a studiat apoi la Universitatea din Chicago și, sub îndrumarea celebrului fizician italian Enrico Fermi, autorul primului reactor nuclear din lume, și-a obținut doctoratul. În anii următori, Zhengdao s-a mutat la Universitatea Columbia, unde a fost profesor asistent. Iar la vârsta de 29 de ani, a devenit cel mai tânăr profesor din istoria universității. Doi ani mai târziu, în 1957, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Fizică, ca recunoaștere a realizărilor sale în studiul legii parității, care a deschis noi perspective în domeniul cercetării particulelor elementare. Potrivit unor fizicieni, Zhengdao ne-a adus cu un pas mai aproape de o teorie fizico-matematică unificată, așa-numita „teorie a tuturor lucrurilor”.

Carl Anderson

Carl Anderson, un fizician și experimentalist din Statele Unite, și-a obținut licența și apoi doctoratul în fizică. Sub îndrumarea eminentului fizician Robert Andrews Milliken, a început cercetările privind razele cosmice. În cursul activității sale, Anderson a descoperit urmele unei particule cu o masă echivalentă cu cea a electronului, dar având în contrast cu acesta nu o sarcină electrică negativă, ci una pozitivă. El a reușit să își demonstreze experimental descoperirea, formând perechi electron-pozitron prin iradierea cu raze gamma. În 1936, la vârsta de 31 de ani, Carl Anderson, împreună cu colegul său Victor Hess, a primit Premiul Nobel pentru Fizică. În același an a făcut o altă descoperire importantă – a descoperit existența unei particule subatomice instabile numită muon.

Paul Dirac

Omul de știință englez Paul Dirac și-a câștigat faima în principal pentru lucrările sale privind teoria cuantică a gravitației și electrodinamicii. Și-a început cariera științifică la Universitatea din Bristol, unde a studiat inginerie electrică și matematică aplicată. Ulterior, Dirac s-a înscris la școala doctorală de la Universitatea Cambridge, iar din 1926 a fost admis în Consiliul Științific al Colegiului St. Omului de știință i se atribuie ecuația care mai târziu a fost numită după el. Această ecuație servește la explicarea interacțiunii dintre un câmp electromagnetic și electronii liberi și apariția unei perechi electron-pozitron. Paul Dirac, pe atunci în vârstă de 31 de ani, a primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru activitatea sa.

Werner Heisenberg

Fizicianul teoretician german Werner Heisenberg a fost un pionier important în domeniul mecanicii cuantice. A studiat la Universitatea din München și și-a finalizat teza de doctorat privind teoria cuantică la vârsta de doar 22 de ani. Tânărul promițător a fost apoi invitat să lucreze la Universitatea din Göttingen, unde a devenit asistentul lui Max Born. În 1927, a devenit profesor de fizică teoretică la Universitatea din Leipzig, unde a desfășurat și activități de cercetare. Heisenberg a jucat un rol important în dezvoltarea teoriei mecanicii cuantice, pentru care a primit Premiul Nobel pentru Fizică. La acea vreme, tânărul savant avea 31 de ani. Pe lângă crearea principiului incertitudinii lui Heisenberg, a adus contribuții neprețuite la studiul feromagnetismului, al particulelor subatomice și al multor alte fenomene fizice. După cel de-al Doilea Război Mondial, a fost director al Institutului Max Planck și șef al grupului de lucru pentru fizică nucleară din Germania.

William Lawrence Bragg

Tânărul om de știință australian William Lawrence Bragg a primit Premiul Nobel pentru Fizică la vârsta de 25 de ani, împreună cu tatăl său, William Henry Bragg. Încă de la o vârstă fragedă, a manifestat un interes deosebit pentru știință, fapt dovedit de faptul că, încă de la vârsta de paisprezece ani, Bragg a reușit să intre la Universitatea din Adelaide, unde a studiat matematică și fizică. După ce s-a mutat împreună cu familia în Marea Britanie, și-a continuat studiile și a absolvit Trinity College, Universitatea Cambridge. În calitate de om de știință, Lawrence Bragg și tatăl său au folosit un spectrometru cu raze X pentru a studia cristalele, descoperind legea difracției razelor X, care permite localizarea atomilor dintr-un cristal. În 1915 au primit Premiul Nobel, iar patru ani mai târziu Bragg a devenit profesor de fizică la Universitatea Victoriană din Manchester.

Malala Yusufzai

Fetița pakistaneză a devenit celebră la vârsta de 11 ani, după ce a început să scrie pe blog pentru BBC, descriind în detaliu viața din regiunea Swat, controlată de talibani. Malala a militat pentru drepturile copiilor și pentru educația femeilor din Pakistan. După ce forțele guvernamentale au avansat și provincia a fost eliberată de talibani în 2009, ea și-a continuat munca. Trei ani mai târziu, autobuzul școlar în care Malala călătorea împreună cu alți copii a fost atacat, iar bărbați înarmați au împușcat-o în cap, iar alți doi copii au fost răniți. După ce a fost dusă la un spital militar, a fost în comă o perioadă de timp, după care starea ei s-a îmbunătățit și a fost transportată cu avionul la Birmingham. Un ministru pakistanez a acordat o stea a curajului în contumacie unei tinere activiste. Jurnalista britanică Christina Lamb s-a oferit să o ajute să-și scrie cartea. Publicarea biografiei în anul următor a fost umbrită de o declarație a talibanilor care au declarat că vor repeta atacul dacă vor avea ocazia, dar Malala nu s-a lăsat descurajată de amenințări și nu a încetat să lupte împotriva hărțuirii. A primit două premii în 2013: Premiul Anna Politkovskaia și Premiul Saharov. În 2014, Malala Yousufzai, în vârstă de 17 ani, a împărțit Premiul Nobel pentru Pace cu activistul indian Kailash Satyarthi, devenind astfel cea mai tânără laureată a premiului Nobel din istorie.