*Revizuirea celor mai bune în opinia editorilor. Despre criteriile de selecție. Acest material este subiectiv, nu este o reclamă și nu servește ca un ghid de cumpărare. Înainte de a cumpăra, trebuie să solicitați sfatul unui specialist.
Indicele de competitivitate globală, un indicator calculat anual de către Institutul de Dezvoltare a Managementului (IDM), cu sediul la Lausanne, Elveția. Clasamentul arată gradul în care fiecare țară este capabilă să creeze condiții pentru dezvoltarea afacerilor care pot concura la nivel internațional.
Clasamentul utilizează 333 de criterii, care descriu starea economiei țării, eficiența guvernului, mediul de afaceri și infrastructura. Atât datele statistice, cât și opinia experților și feedback-ul oamenilor de afaceri sunt utilizate pentru a evalua. În fiecare an, pozițiile țărilor în clasament se schimbă și se oferă o justificare detaliată.
Indicele de competitivitate mondială IMD
| Nominalizare | loc | Țara | clasament |
| Raportul IMD privind competitivitatea mondială | 1 | Singapore | 5.0 |
| 2 | SUA | 4.9 | |
| 3 | Hong Kong | 4.8 | |
| 4 | Olanda | 4.7 | |
| 5 | Elveția | 4.6 | |
| 6 | Japonia | 4.5 | |
| 7 | Germania | 4.4 | |
| 8 | Suedia | 4.3 | |
| 9 | MAREA BRITANIE | 4.2 | |
| 10 | Danemarca | 4.1 | |
| 11 | Finlanda | 4.0 | |
| 12 | Taiwan | 3.9 | |
| 13 | Coreea de Sud | 3.8 | |
| 14 | Canada | 3.7 | |
| 15 | Franța | 3.6 |
1 loc: Singapore
Scor : 5.0
În fruntea listei se află Singapore, o mică națiune insulară din sud-estul Asiei. Este o țară cu o economie de piață dezvoltată și un PNB pe cap de locuitor ridicat, de aproximativ 26.000 de dolari. Bunăstarea este susținută de exporturile de produse electronice, tehnologia informației, servicii financiare și produse farmaceutice.
În 1965, după independența față de federația malay, Singapore era o țară foarte săracă și coruptă. Țara nu avea facilități de producție internă; chiar și apa proaspătă și nisipul de construcție erau importate din Malaezia. Primul președinte al Singapore, Lee Kuan Yew, a dorit să atragă investitori și i-a convins pe cei interesați să deschidă afaceri în Singapore.
Libertatea economică, absența protecționismului care protejează afacerile ineficiente, a permis ca Singapore să atingă rate ridicate de creștere a bogăției naționale – în diferite momente, între 2 și 7% pe an. Republica este catalogată drept „Tigrii Asiei” – țări estice care au făcut rapid saltul de la statutul de țări sărace în curs de dezvoltare la cel de țări dezvoltate.
Locul 2: SUA
Evaluare: 4.9
Statele Unite ale Americii este cea mai bogată țară din lume, cu o economie care reprezintă aproape un sfert din PIB-ul mondial. Structura economică este în general post-industrială, majoritatea produselor fiind generate în domeniul serviciilor – în principal educație și știință, medicină, transporturi, servicii publice și alte servicii. Aceste sectoare reprezintă aproape 80% din PIB, 20% reprezintă industria și mai puțin de 1% reprezintă agricultura.
O anumită importanță pentru bunăstarea economică a Statelor Unite este faptul că dolarul american este principala monedă de rezervă a lumii. Acest lucru permite țării să economisească la conversia valutară și să împrumute bani pe piețele de capital la rate scăzute ale dobânzii datorită lichidității ridicate a dolarului. Pe de altă parte, există și efecte negative – cursul de schimb valutar ridicat scade competitivitatea exportatorilor americani.
Un avantaj competitiv important al economiei americane este transparența sa. Guvernul american publică o mulțime de rapoarte disponibile în mod gratuit cu privire la diferiții săi indicatori. Deschiderea datelor despre diverse companii permite investitorilor să ia decizii economice mai bune.
Locul 3: Hong Kong
Evaluare: 4.8
Hong Kong este o regiune autonomă în cadrul Chinei. Hong Kong este o colonie britanică din 1841 și a fost proclamată de Marea Britanie zonă de liber schimb, care beneficiază și de o poziție geografică favorabilă. Hong Kong a fost retrocedat Chinei în 1997, dar și-a păstrat un grad ridicat de autonomie, în conformitate cu politica „o țară, două sisteme”. Are propria monedă: dolarul Hong Kong.
Economia Hong Kong-ului este una dintre cele mai pronunțate economii de piață liberală. Statul intervine foarte puțin în afaceri, nu există controale valutare și nici bariere pentru investițiile străine. Băncile operează liber – peste 250 de instituții bancare sunt deschise în întreaga regiune.
Hong Kong are atât sectoare industriale, cât și de servicii puternice. Fabricarea de îmbrăcăminte și textile joacă un rol important, reprezentând 30% din exporturi, locul doi în vânzările în străinătate este ocupat de electronice. Hong Kong este unul dintre cele mai mari centre financiare din lume. De asemenea, turismul este bine dezvoltat – mai mult de 10 milioane de oameni vizitează regiunea în fiecare an.
Locul 4: Olanda
Clasament: 4.7
Țările de Jos se află pe primul loc în rândul țărilor europene în ceea ce privește competitivitatea. Economia sa este orientată către mediul internațional, iar transportul și comerțul sunt foarte importante – acest lucru este favorizat de poziția sa centrală în Europa.
Datorită gradului ridicat de libertate economică, a mediului de afaceri favorabil și a numărului mare de profesioniști cu înaltă calificare, multe companii europene își localizează unitățile de producție în Țările de Jos. Principalele sectoare ale economiei sunt extracția de petrol și gaze, metalurgia, ingineria electrică și produsele chimice de uz casnic.
Turismul este foarte important pentru economia olandeză – peste 10 milioane de turiști vizitează țara anual. Două dintre cele douăsprezece provincii – Olanda de Nord și Olanda de Sud – sunt cele mai vizitate zone. Numele de Olanda a rămas și în restul țării, dar Olanda a renunțat recent la el pentru a reduce aglomerația de turiști în provincii și pentru a face cunoscut faptul că există multe de văzut și în alte părți ale țării.
Locul 5: Elveția
Evaluare: 4.6
Confederația Elvețiană este „inima” bancară a Europei; economia sa se bazează în mare parte pe cifra de afaceri a capitalului financiar străin. Este una dintre cele mai stabile țări din lume și nu a mai fost implicată în războaie de secole.
Confederația a creat un climat favorabil pentru întreprinderile mici și mari. Guvernul intervine cât mai puțin în activitatea întreprinderilor, iar nevoile oamenilor sunt satisfăcute de piața liberă. Aproape că nu există șomaj. Pe lângă sectorul bancar, industria orologieră elvețiană are o importanță globală.
Trei sferturi din totalul lucrătorilor elvețieni lucrează în industria turismului. Vacanțele în această țară sunt destul de scumpe, dar există încă mulți care doresc să viziteze stațiunile alpine. Afacerea turistică este unul dintre factorii cheie în îmbogățirea țării și asigurarea unui nivel de trai ridicat.
Locul 6: Japonia
Evaluare: 4.5
Japonia este unul dintre „tigrii asiatici”, o țară care și-a mărit PIB-ul de peste 60 de ori din anii 1960. Acest lucru a fost realizat prin creșterea exporturilor – produsele japoneze ieftine, ca și cele chinezești de astăzi, au inundat piața occidentală cu zeci de ani în urmă. Pentru a stopa procesul, SUA și țările europene au convins Japonia să crească yenul, iar prețurile mărcilor sale au crescut simțitor.
Principalele sale exporturi sunt vehicule și produse electronice. Autoturismele japoneze sunt deosebit de apreciate, reprezentând 40% din totalul vânzărilor în străinătate. Japonia este nevoită să importe resurse naturale care sunt rare în Japonia. Respectul pentru resursele naturale a fost o caracteristică a culturii japoneze încă din secolele trecute.
Japonia pune acum accentul pe calitate în exporturi, nu pe vânzările în masă de produse ieftine. Țara se concentrează pe o piață de înaltă tehnologie – roboți, optică, electronică. Japonia intenționează, de asemenea, să extindă vânzările în străinătate de produse alimentare scumpe și dietetice – specii valoroase de pește, deserturi specifice.
Locul 7: Germania
Evaluare: 4.4
O trăsătură specială a Germaniei este organizarea socială a economiei sale de piață. Acest lucru înseamnă că există un nivel suficient de ridicat de libertate antreprenorială, dar statul este preocupat și de bunăstarea socială – costul acestui lucru este o povară fiscală relativ ridicată. Sindicatele și angajatorii se văd ca parteneri și nu ca forțe opuse.
Germania este caracterizată de „capitalismul renan”, în care băncile sunt acționari în companii și au o influență semnificativă asupra deciziilor de afaceri. Industria ocupă o pondere mai mare în economie – rolul său este mai mare decât în alte țări dezvoltate, unde predomină sectorul serviciilor.
Germania este o economie orientată spre export. Principalii săi parteneri comerciali sunt Franța, alte țări din UE, Marea Britanie, SUA, China și România. Țara își extinde în mod constant cota de piață globală cu o rată de câteva procente pe an.
Una dintre principalele probleme ale Germaniei este integrarea economică a părții de est a țării, fosta RDG. Guvernul federal alocă 100 de milioane de dolari pe an pentru a rezolva dificultățile legate de acest lucru.
Locul 8: Suedia
Clasament: 4.3
Economia suedeză este considerată de mulți ca fiind socialistă, iar de alții ca fiind un exemplu de „capitalism cu față umană”. Datorie națională mică și inflație scăzută, sistem bancar stabil.
La începutul anilor ’90, Suedia a fost lovită de o criză, care a dus la o depreciere rapidă a monedei naționale, la creșterea cheltuielilor bugetare și la o creștere a șomajului. Pentru a ieși din această situație, a fost stabilit un „plafon” al cheltuielilor publice, care permite ca bugetul să rămână în excedent. Acest lucru a redus taxele pentru întreprinderi și populație, menținând în același timp programele sociale.
Suedia este caracterizată de o abordare liberală a comerțului internațional. Țara exportă o gamă largă de bunuri și înregistrează un excedent comercial. IT și telecomunicațiile joacă acum un rol economic important aici. În Suedia, nu numai companiile mari sunt implicate în acest domeniu – dimpotrivă, există condiții bune pentru micile întreprinderi IT nou înființate.
Deși Stockholm este un important centru economic, nivelurile de bogăție nu variază prea mult între centrul țării și periferie. Chiar și cele mai sărace zone din Suedia au un nivel de trai mai ridicat decât media europeană.
Locul 9: Marea Britanie
Clasament: 4.2
Marea Britanie, care a fost în declin profund după cel de-al Doilea Război Mondial, a cunoscut din nou o creștere economică rapidă începând cu anii 1980. Acest lucru a fost favorizat de privatizările masive, precum și de aderarea la UE. Statul a investit în îmbunătățirea calității educației și a calificărilor forței de muncă.
Sectorul serviciilor este cel mai mare angajator din Marea Britanie, cu două treimi din forța de muncă. O cincime lucrează în industrie. Restul sunt fie liber profesioniști, fie lucrează în guvern sau în armată.
Spre deosebire de multe alte țări occidentale, Marea Britanie este autosuficientă în ceea ce privește petrolul și cărbunele. Aceste minerale joacă, de asemenea, un anumit rol în exporturile. Cu toate acestea, bogăția naturală în general este redusă, iar contribuția acesteia la bunăstarea britanicilor este neglijabilă. Minereul de fier, de exemplu, nu este exploatat deloc pentru a proteja rezervele rămase.
Brexitul, în curs de desfășurare din 2016, nu a avut încă consecințe grave pentru economia britanică. Zona de liber schimb ar trebui să rămână în vigoare timp de mai mulți ani după ce Marea Britanie va părăsi UE.
Locul 10: Danemarca
Evaluare: 4.1
Danemarca – o țară care a păstrat o economie industrial-agrară. La începutul acestui secol, în agricultură lucrau o cincime din populația în vârstă de muncă – în prezent, din cauza consolidării exploatațiilor agricole, doar 6% din populație mai lucrează în acest sector. Industria reprezintă 40% din venitul național. Țara are una dintre cele mai stabile economii din Europa și una dintre cele mai puternice monede, coroana daneză.
Danemarca este lider mondial în comerțul exterior pe cap de locuitor. Veniturile din export reprezintă 50% din PIB. Marea Britanie exportă produse alimentare – pește de mare, produse daneze din sectorul zootehnic (carne și lapte), precum și echipamente industriale și agricole, unelte, mobilier, medicamente. Un produs de export interesant – pomi de Crăciun care cresc în păduri plantate artificial.
Există un acord între angajatori și sindicate pe piața muncii. Abordarea daneză în acest caz este caracterizată de cuvântul „flexicuritate” – de la combinația flexibi
Dezavantaje ale sistemului economic danez – taxe ridicate, pierderea competitivității pe piețele externe din cauza cursului de schimb ridicat al coroanei, costul ridicat al bunurilor de primă necesitate și al locuințelor. Mașinile sunt deosebit de scumpe aici – de câteva ori mai scumpe decât în țările europene vecine.
Locul 11: Finlanda
Clasament: 4.0
Finlanda are o economie preponderent post-industrială, 70% din populație fiind angajată în sectorul serviciilor. Țara este caracterizată de stabilitate economică și politică. Cooperarea strânsă între instituțiile de învățământ, centrele de știință și tehnologie și întreprinderi reprezintă un avantaj competitiv.
Printre cele mai importante industrii se numără industria forestieră. Finlanda obține venituri semnificative din vânzarea de lemn în străinătate, precum și din vânzarea de hârtie către alte țări. Electronicele digitale, inclusiv telefoanele Nokia, sunt un alt articol de export. În general, comerțul exterior reprezintă aproximativ 40% din PIB-ul finlandez. Industria turismului contribuie, de asemenea, la bunăstarea.
Dezavantajele sistemului economic finlandez sunt taxele mari. Impozitul pe venitul personal poate ajunge la 35%, de exemplu. În schimb, finlandezii primesc educație gratuită, astfel încât chiar și cei săraci pot deveni foarte calificați, precum și asistență medicală gratuită și alte beneficii sociale.
Locul 12: Taiwan
Evaluare: 3.9
Taiwanul este o economie capitalistă în creștere rapidă. Se caracterizează printr-o relaxare treptată a controlului statului și prin privatizarea băncilor și a industriilor. În secolul trecut, Taiwanul a fost o țară preponderent agrară, iar apoi sectorul agrar a intrat în declin și a început o industrializare rapidă.
Printre industriile cu venituri mari la export se numără industria bumbacului, care a fost principala industrie la mijlocul secolului trecut, precum și materialele de construcții, aluminiul, oțelul și sticla. Industria alimentară este bine dezvoltată – se produc și se exportă conserve de pește și fructe de mare. Produsele agricole sunt exportate sub formă de fructe și legume, care cresc bine în climatele calde.
La fel ca multe țări cu succes economic, Taiwanul exportă electronice. Piesele de schimb pentru calculatoare sunt produse aici, precum și imprimantele – la sfârșitul secolului trecut, cele mai multe dintre aceste dispozitive au fost fabricate aici. Ingineria este din ce în ce mai importantă.
Slăbiciunea Taiwanului este reprezentată de dependența sa de aprovizionarea cu resurse naturale, în special cu energie, cum ar fi petrolul și gazele naturale. Țara dorește să treacă la energia hidroelectrică, dar aceasta nu satisface toate nevoile actuale și este puțin probabil să devină astfel în viitor.
Locul 13: Coreea de Sud
Clasament: 3.8
Republica Coreea este o țară care a trecut de la sărăcie extremă la o mare bogăție în doar câteva decenii. Când a fost fondată, în 1953, Coreea de Sud era una dintre cele mai sărace țări din lume, fiind chiar în urma multor națiuni africane în ceea ce privește PIB-ul. Acum una dintre cele mai bogate și mai prospere țări din Asia de Est.
Coreea de Sud se află de mai mulți ani pe primul loc în topul Bloomberg Innovation Index, un indicator al rolului pe care inovarea îl joacă în economia țării. Activitatea de brevetare este foarte activă aici, în special în domeniul electronicii și în alte industrii de „înaltă tehnologie”. Exportul acestor tehnologii în străinătate este una dintre principalele surse de venit ale țării.
Deschiderea Coreei față de comerțul internațional și orientarea către export este considerată un motiv important pentru creșterea economică rapidă a țării. Coreea importă produse cosmetice și medicamente, pe lângă electronice, și încurajează turismul medical – vizite în țară pentru anumite proceduri și operații, inclusiv chirurgia plastică. Străinii vizitează țara și din alte motive, iar numărul turiștilor crește în fiecare an.
Locul 14: Canada
Clasament: 3.7
Unul dintre principalii factori favorabili pentru economia Canadei este apropierea de SUA. Are numeroase tratate cu Statele Unite care facilitează comerțul și călătoriile. SUA este responsabilă pentru trei sferturi din exporturile Canadei.
La fel ca în SUA, economia Canadei este orientată spre piața liberă. Sectorul serviciilor este lider în ceea ce privește ocuparea forței de muncă – 70% dintre cetățenii săi sunt angajați în acest sector. Un sfert sunt angajați în industrie – fabricarea de avioane, trenuri, alte vehicule, electronice. Canada este bogată în minereuri și minerale care nu doar alimentează nevoile interne ale Canadei, ci și pe cele ale altor țări. Acest lucru este valabil mai ales pentru resursele energetice – gaz, petrol, cărbune – care sunt exportate în SUA.
Canada este a doua țară ca mărime din lume, dar din cauza dimensiunii sale uriașe, dezvoltarea economică este distribuită inegal. Cele mai multe orașe și populația sunt situate în sud, de-a lungul graniței cu SUA. Există zone în nordul țării în care trăiesc încă majoritatea aborigenilor, și nu europenii, și au un mod de viață tradițional care se bazează în principal pe pescuit.
Locul 15: Franța
Clasament: 3.6
Franța este situată în centrul Europei de Vest. Accesul la rutele comerciale atlantice și mediteraneene este important pentru economie. Ponderea sa economică permite statului francez să joace un rol cheie în politica europeană și mondială.
Franța trece de la naționalizare la privatizare, dar prezența statului în economie este încă destul de vizibilă. Țara combină trăsăturile capitaliste cu legi pro-socialiste care reduc inegalitatea veniturilor.
Una dintre principalele surse de bogăție în Franța este turismul. Este cea mai vizitată țară din lume, găzduind peste 75 de milioane de turiști în fiecare an. Are cea mai dezvoltată rețea feroviară din Europa, care este folosită de francezi, precum și de locuitorii și companiile din țările vecine.
Intervenția statului în economie include planificarea. Cu toate acestea, spre deosebire de țările socialiste, acesta servește mai mult ca un ghid și un indicator pentru dezvoltare decât ca o linie directoare obligatorie. Această politică este numită uneori „dirijism economic”, statul acționând ca „dirijor” al unei „orchestre” de companii private.
Ce criterii sunt luate în considerare în calculul Indicelui de competitivitate globală IMD și cum pot acestea influența poziția unei țări în clasamentul global al competitivității?