Cele mai bune 17 obiective turistice din Liban

*Revizuirea celor mai bune în opinia editorilor. Despre criteriile de selecție. Acest material este subiectiv și nu constituie o reclamă sau un ghid de cumpărături. Ar trebui să solicitați consiliere profesională înainte de a cumpăra.

Republica Libaneză este una dintre cele mai primitoare și moderne țări din Orientul Mijlociu. Se învecinează cu Siria și Israel, iar partea sa vestică este scăldată de apele Mării Mediterane. Statul se întinde pe o suprafață de 10,4 mii de kilometri pătrați și are o populație de aproximativ 6,8 milioane de locuitori. De-a lungul istoriei sale bogate, Libanul s-a aflat sub dominația lui Alexandru cel Mare, a Romei antice, a Imperiului Otoman și a Mandatului francez. Astfel, țara este caracterizată de un amestec uimitor de culturi și religii: până la 40% dintre locuitorii săi sunt creștini, iar multe dintre limitările întâlnite în majoritatea țărilor islamice nu sunt prezente. După obținerea independenței în 1941, Libanul a devenit în scurt timp capitala financiară a lumii arabe, iar turismul și divertismentul au luat amploare. Războiul civil, care a început în 1975 și a durat aproape 15 ani, a slăbit considerabil economia țării. Dar Libanul a reconstruit complet toate infrastructurile afectate în timpul conflictului, este stabil din punct de vedere politic și încearcă să își recâștige titlul neoficial de „Elveția din Orientul Mijlociu”.

Industria turismului este una dintre cele mai importante surse de venit pentru mulți libanezi. Țara este populară printre călători datorită climei sale blânde, stațiunilor moderne de pe coasta mediteraneană și vieții de noapte vibrante din marile orașe. Iar dimensiunile sale compacte vă permit să vizitați toate locurile cele mai interesante fără a petrece mult timp în călătorii. Aflați mai multe despre principalele atracții din Liban.

Atracțiile Libanului

Nominalizare	loc	Punct de reper	Rating
Atracții în Liban	1	Baalbek	5.0
2	Jebeil	4.9
3	Ruinele din Anjar	4.8
4	Peșterile Jeita	4.8
5	Fecioara Maria din Liban	4.7
6	Star Square	4.7
7	Muzeul Național din Beirut	4.7
8	Piața Martirilor din Beirut	4.6
9	Muzeul Soursok	4.5
10	Moscheea Muhammad al-Amin	4.5
11	Catedrala Sfântul Paul	4.5
12	Moscheea Al Omari	4.5
13	Cetatea Sidon	4.4
14	Pneu	4.3
15	Cetatea Mont Pelerin	4.2
16	Castelul Moussa	4.2
17	Sanctuarul de cedru Shouf	4.1

Baalbek

Nota atracției: 5.0

Ruinele unui oraș antic aflat la 65 km de capitala Libanului. În anii 300 î.Hr., așezarea a fost un important centru de închinare la zeul soarelui Baal, de unde și numele Baalbek. Începând cu secolul I d.Hr., orașul a intrat sub dominație romană, când romanii au construit un complex imens pe fundațiile sanctuarelor feniciene, inclusiv trei temple dedicate lui Jupiter, Venus și Bacchus. În jurul anului 1400 Baalbek a fost atacat de armatele invadatoare ale lui Tamerlan, iar apoi a căzut treptat în ruină. Începând cu secolul al XVII-lea, ruinele templelor sale grandioase au început să atragă primii turiști din Europa. Aproximativ trei sute de ani mai târziu, oamenii de știință germani au efectuat săpături arheologice de amploare în situl respectiv.

Cel mai bine conservat templu al lui Jupiter a fost construit în timpul domniei împăratului Nero. Este cunoscut în primul rând pentru blocurile sale monolitice gigantice care cântăresc 800-1000 de tone, de zece ori mai mari decât cel mai mare bloc al piramidei lui Keops. Cercetătorii sunt încă în dezacord cu privire la modul în care acești megaliți imposibil de grei au fost mutați în epoca feniciană. Tot în cadrul săpăturilor din Baalbek, turiștii pot vedea colonada cu cele mai înalte coloane antice din lume, curtea principală cu un altar de sacrificiu și multe alte structuri. Sub complexul de temple există un sistem extins de tuneluri subterane, al căror scop nu a fost încă dezvăluit. Pe lângă excursiile arheologice, Baalbek găzduiește vara un festival internațional de muzică de o lună de zile.

Jebeil

Evaluarea vederii: 4.9

Orașul Jebeil, cunoscut și sub numele de Byblos, se află pe coasta mediteraneană, la 32 km de Beirut. Este considerată una dintre cele mai vechi așezări din lume. Situl arheologic de la Djebeyl are cel puțin 7.000 de ani, iar unii arheologi cred că așezarea avea 10.000 de ani. Pentru o lungă perioadă de timp, Byblos a fost un oraș-stat independent; mai târziu a devenit parte a statului fenician, unde a jucat rolul unui important centru comercial. Sub dominația otomană, orașul și-a pierdut importanța și a devenit treptat un sat de pescari, cu doar ruine care să amintească de splendoarea sa de odinioară. Byblos a căpătat o nouă viață odată cu dezvoltarea turismului.

Astăzi, vizitatorii orașului vor găsi săpături ale unor temple feniciene antice, un sanctuar egiptean, biserici bizantine vechi, o necropolă regală și un amfiteatru roman. Jebeil are un castel din secolul al XII-lea, construit de cavalerii cruciați pentru a-l proteja de trupele lui Salah ad-Din. Situl a fost reconstruit și folosit în scopuri militare până la începutul secolului XX. De pe acoperișul castelului cavalerului se poate admira panorama orașului și a împrejurimilor sale pitorești. de interes în Jebeil este Muzeul de ceară, care prezintă figuri de ceară în mărime naturală și descrie istoria și tradițiile libaneze.

Ruinele din Anjar

Evaluarea vederii: 4.8

Rămășițele cetății Anjar sunt situate la 58 km de capitala libaneză. A fost construit în timpul domniei califatului arab, în jurul anului 715 d.Hr. Beneficiind de o poziție strategică la răscrucea rutelor de caravane, a devenit în curând un important centru comercial al regiunii. Dar odată cu răsturnarea dinastiei Umayyad, Anjar a fost distrus de forțele Abasside și a căzut treptat în dizgrație. Noul oraș a fost fondat în 1939 de către coloniști armeni din satele Musa Daghe și are aproximativ două mii și jumătate de locuitori.

La scurt timp după independența Republicii Libaneze, au început săpăturile arheologice la Anjar. Lucrările au scos la iveală complexul palatului califului Walid I, moschei, locuințe și băi publice. Structurile din perioada califatului surprind o combinație originală de stiluri arhitecturale orientale, romane și bizantine. Întregul Oraș Vechi din Anjar este inclus în Patrimoniul Mondial.

Peșterile din Jeita

Evaluarea vederii: 4.8

Complexul de peșteri Jeita, situat la 20 km de Beirut, este una dintre cele mai unice atracții naturale din țară. Peștera superioară a fost descoperită în 1836 de către misionarul american William Thompson. Peștera Inferioară a fost descoperită în 1969 de către speologii locali. Peștera superioară se întinde pe o lungime de 2200 de metri, dar doar o secțiune relativ scurtă de 750 de metri este accesibilă vizitatorilor. Există pasarele pietonale care traversează trei hale, dintre care cea mai înaltă are aproape 120 de metri. Iar în peștera numită Grota Albă, puteți vedea cea mai lungă stalactită din lume, de 8,2 metri. Peșterile au fost folosite ca arsenal clandestin în Evul Mediu, după cum o dovedesc rămășițele unei turnătorii.

Peștera superioară comunică cu cea inferioară printr-un tunel și mai multe pasaje. Are o lungime de aproape șapte kilometri și are un râu subteran în partea de jos, care este sursa Nahr al-Qalb. Pentru turiști se organizează excursii cu barca în jurul peșterii inferioare. Complexul Jeita este, de asemenea, adesea folosit ca o sală de concerte de orgă, deoarece are o acustică uimitoare. Este, de asemenea, popular printre tinerii căsătoriți ca loc de desfășurare a ceremoniilor de nuntă.

Fecioara Maria din Liban

Evaluarea vederii: 4.7

Statuia Fecioarei Maria din Liban este pentru Liban ceea ce este statuia lui Hristos Răscumpărătorul pentru Brazilia. Este situat în orașul stațiune Junia, pe dealul Harissa, care se ridică la 650 de metri deasupra nivelului mării. Fabricat în Franța și donat Libanului în 1908, a devenit de atunci un loc de pelerinaj important pentru creștinii libanezi. În fiecare an, conform tradiției, localnicii urcă pe munte și aprind o lumânare în mica capelă aflată chiar sub statuie. Credincioșii o consideră pe Fecioara din Haris patroana țării.

Statuia de bronz a primit în urmă cu câțiva ani exteriorul alb-albastru. Acesta se află pe un piedestal de 20 de metri, care este o replică la scară redusă a minaretului moscheii Al Malwiya din Samarra, Irak. Sculptura în sine are o înălțime de 8,5 metri, baza sa are un diametru de 64 de metri și cântărește 15 tone. La Fecioara Maria se poate ajunge fie pe jos, fie cu telecabina. La poalele sculpturii a fost construită o platformă de observare, care oferă o priveliște asupra golfului Junia și a unei mari părți a orașului.

Star Square

Evaluarea atracției: 4.7

Piața Star Square, cunoscută și sub numele de Piața Etoile, este situată în inima vechiului Beirut. De aici de sus seamănă cu adevărat cu o stea cu brațele și străzile sale care se întind în toate direcțiile. Acest sit a fost un forum roman în secolul I d.Hr. Piața și zona Nejmeh au fost reconstruite de arhitecți francezi în secolul al XIX-lea, care le-au conferit trăsături tipic pariziene. A fost sediul Mandatului francez al Siriei.

În mijlocul Pieței Stelei se află un turn monumental cu un ceas; pe laturile de sud-vest și de est pot fi văzute două biserici creștine: biserica greco-catolică Sfântul Gheorghe și biserica ortodoxă Sfântul Ilie. Beirut este unul dintre puținele locuri din Orientul Mijlociu în care lăcașurile de cult creștine coexistă practic cu cele musulmane. Piața este punctul central al vieții culturale a capitalei, iar blocurile învecinate sunt pline de hoteluri la modă, buticuri și restaurante scumpe.

Muzeul Național din Beirut

Evaluarea atracției: 4.7

Muzeul Național din capitala Libanului deține o colecție uriașă de peste 100.000 de obiecte. Cele mai multe dintre ele au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice din țară. clădirea muzeului este marcată de un stil arhitectural egiptean, a fost construită în perioada 1930-1937 și a fost deschisă oficial pentru public în 1942. Până la 1.300 de artefacte expuse în permanență în încăperi care acoperă aproximativ 6.000 de metri pătrați. Muzeul are mai multe secțiuni, fiecare corespunzând unei perioade diferite din istorie: din secolul al III-lea î.Hr. până în perioada mamelucilor.

Războiul civil libanez, care a început în 1975, a pus în pericol însăși existența muzeului, întrucât acesta era situat pe linia frontului și era folosit ca buncăr militar. Muzeul Soursok a rezistat și multe dintre artefactele care au fost deteriorate de umiditate, bombardamente și vandalism au fost restaurate. Lucrările de renovare au continuat până în 2016, moment în care a fost redeschis ca o mare comoară a istoriei și arheologiei libaneze. Un loc special în cadrul expoziției este ocupat de artefacte din epoca feniciană, inclusiv mozaicuri, basoreliefuri, sarcofage ale regilor, mumii din secolul al XIII-lea etc. Nu în ultimul rând, colecția de bijuterii din fildeș și antichități.

Piața Martirilor din Beirut

Rating de reper: 4.6

Piața Martirilor este situată în partea centrală a capitalei, în apropiere de Moscheea Al-Amin. Cunoscută în trecut sub numele de Piața Burj, a fost înlocuită în anii 1930 cu un monument proiectat de arhitectul italian Renato Mazzacuratti și redenumit. Sculptura îi comemorează pe libanezii care au fost executați în 1916 pentru că au luat parte la rebeliunea împotriva opresiunii Imperiului Otoman. În timpul războiului civil libanez, piața era traversată de o așa-numită linie verde, care împărțea orașul în părți creștine și musulmane.

În prezent, piața servește nu numai ca atracție turistică, ci și ca loc de desfășurare a mitingurilor, demonstrațiilor și demonstrațiilor. Clădirile și infrastructura stradală care au fost distruse în timpul războiului au fost complet restaurate și doar urmele de gloanțe de pe monument amintesc că aici au avut loc lupte grele nu cu mult timp în urmă.

Muzeul Sursok

Evaluarea atracțiilor: 4.5

Muzeul Soursok, situat în cartierul istoric din Beirut, este o clădire magnifică din piatră albă care combină stilurile arhitecturale venețian și otoman. Interiorul acestui mic palat nu este mai puțin impresionant, fiind decorat în stil baroc oriental. Construită în 1914, clădirea a aparținut inițial unui aristocrat libanez bogat, Nicolas Soursok. La moartea sa, moșia și colecția unică de aproximativ cinci mii de obiecte au trecut în proprietatea statului, în conformitate cu testamentul său.

Colecția muzeului conține în principal opere de artă din secolele XVIII-XX. Sunt expuse picturi ale unor artiști celebri, sculpturi, ceramică și sticlărie. O sală separată este dedicată operelor meșteșugarilor islamici, cu o colecție de argint turcesc din secolul al XIX-lea și un ulcior de apă de la sfârșitul epocii Umayyad. Un alt artefact istoric celebru este Biblia în 10 volume, tipărită la mijlocul secolului al XVII-lea sub auspiciile cardinalului Richelieu al Franței. Pe lângă expoziția permanentă, Muzeul Soursouk organizează expoziții periodice de artă libaneză contemporană.

Moscheea Muhammad Al-Amin

Evaluarea vederii: 4.5

Una dintre cele mai frumoase moschei din Beirut se află în Piața Martirilor. A fost construit în perioada 2002-2007 de fostul prim-ministru libanez Rafik Hariri, care a donat peste 24 de milioane de dolari pentru acest proiect. După moartea sa subită, Hariri a fost înmormântat lângă o moschee. Arhitectura clădirii combină influențe otomane și unele egiptene. Proiectul a fost conceput de Atsmi Fakuri, care s-a inspirat din Moscheea Albastră din Istanbul.

Cupola clădirii are o înălțime de 42 m, cu patru minarete de 72 m în colțuri. Materialul de placare exterioară este ocru galben, care este în perfectă armonie cu cupola albastră. Pereții aurii sunt decorați cu citate din Coran, iar interiorul este decorat cu caractere arabe tradiționale, cu lucrări în piatră și elemente de aurire. Locuitorii îl numesc Muhhamad Al-Amin „noua bijuterie a Beirutului”.

Catedrala Sfântul Paul

Rating de reper: 4.5

Dintre cele câteva zeci de temple și mănăstiri din jurul Muntelui Harissa din Liban, Catedrala Sfântul Paul este de remarcat. Sanctuarul în construcție între 1947 și 1962. Aparține Bisericii Greco-Catolice Melkite, care se remarcă prin aderarea la riturile de cult bizantine.

Catedrala este în stil arhitectural bizantin și are mai multe cupole, de dimensiuni diferite și poziționate pe diferite niveluri. Ușile mari de intrare sunt decorate cu ornamente orientale și reliefuri aplicate. Interiorul bisericii Sfântul Pavel este bogat decorat: podeaua este acoperită cu plăci de marmură; bolțile sunt susținute de coloane masive și prezintă mozaicuri care îl înfățișează pe Hristos, pe Apostoli și scene biblice.

Moscheea Al Omari

Evaluarea vederii: 4.5

Una dintre cele mai mari moschei din capitala libaneză este, de asemenea, considerată cea mai veche clădire supraviețuitoare a orașului, care a fost folosită în mod continuu până în prezent. Pe acest loc a existat un templu păgân în secolul al III-lea î.Hr., dar a fost distrus ulterior de un cutremur. După ce musulmanii au cucerit orașul, au construit o moschee pe ruine, numind-o după cel de-al doilea calif Umar ibn al-Khattab. În timpul cruciadei, moscheea a fost transformată de două ori în biserică creștină, înainte de a deveni din nou sanctuar musulman sub conducerea mamelucilor. În timpul perioadei otomane, a fost numită Moscheea Yahya, deoarece conține o relicvă sfântă despre care se crede că ar fi aparținut profetului Yahya, cunoscut în creștinătate ca Ioan Botezătorul.

Moscheea a fost restaurată la mijlocul secolului XX și a trebuit să fie reconstruită din nou după războiul civil. Astăzi, Al-Omari este restaurat la gloria de odinioară, datorită donațiilor donatorilor, iar turiștii pot admira acest monument arhitectural medieval timpuriu. Moscheea este activă și ține predici săptămânale și rugăciuni zilnice.

Cetatea Sidonului

Evaluarea vederii: 4.4

Această structură fortificată a fost construită în secolul al XIII-lea de cavalerii cruciați pentru a apăra portul Sidon. La acea vreme avea o mare importanță economică și politică. Fortăreața se află pe o mică insulă, care este legată de continent printr-un istm lung și îngust. Fostul sit al unui templu al zeității feniciene Melkart. Armata Mameluk, care a cucerit orașul, a distrus castelul într-o bătălie cu cruciații. A fost restaurat de emirul libanez Fakhr ad-Din II în secolul al XVII-lea.

Dintre cele două turnuri, cel vestic este cel mai bine conservat. În interior se află sala boltită care a servit cândva ca arsenal și care conține părți din arme antice. O scară în spirală duce pe acoperișul turnului, de unde se poate admira panorama portului pescăresc și a clădirilor orașului.

Galeria de împușcături

Evaluarea vederii: 4.3

Ruinele orașului antic Tyr se află pe locul orașului Sura, unul dintre cele mai mari orașe din Liban. Fondat în anul 2750 î.Hr., Tyr a fost unul dintre cele mai importante porturi feniciene. Era renumit dincolo de granițele țării pentru colorantul său violet unic, care era extras dintr-o specie rară de scoici. Orașul a înflorit și în perioada romană, iar cele mai multe situri arheologice sunt din această perioadă.

Săpăturile sunt împărțite în două zone: Al-Mina și Al-Bass. Prima include termele romane, care datează din secolul al III-lea d.Hr., o arenă de lupte și rămășițele Catedralei Sfintei Cruci, construită de cavalerii cruciați. În parcul arheologic Al-Bass, puteți vedea o necropolă sculptată în ziduri cu sarcofage de marmură, un impresionant Arc de Triumf, o capelă bizantină din secolul al VI-lea și un hipodrom roman cu o capacitate de până la 30.000 de persoane. Acesta din urmă este folosit și astăzi, găzduind un festival de vară al artelor. Multe alte ruine romane sunt împrăștiate de-a lungul coastei și atrag scafandrii.

Cetatea Mont Pelerin

Evaluarea atracției: 4.2

Cetatea Mont Pelerin, cunoscută și sub numele de Saint-Gilles, a fost construită la începutul secolului al XII-lea de către cruciații conduși de contele Raymond de Saint-Gilles. Fortăreața este situată în Tripoli, pe dealul Khayazh. Structura impresionantă măsoară 140 de metri lungime și 70 de metri lățime. Arhitectura sa încorporează toate trăsăturile tipice ale fortificațiilor construite de cavalerii de la răsărit. Înainte de venirea cruciaților, acest loc important din punct de vedere strategic nu era gol – regele persan Khosrov II avea o garnizoană pe deal.

La începutul secolului al XIX-lea, cetatea dărăpănată a fost reconstruită de conducătorul provinciei otomane Tripoli, Mustafa Aga Barbara. Cetatea a servit ca închisoare în timpul războiului civil și s-a transformat într-o atracție turistică odată cu încetarea focului.

Castelul lui Moussa

Evaluarea atracției: 4.2

Numit de localnici „Castelul viselor”, acest castel este situat în regiunea muntoasă a țării, la 40 de kilometri de Beirut. A fost construit de un simplu libanez pe nume Moussa Maamari, care, de mic copil, visa să aibă propriul său castel. A fost, de asemenea, modul în care a încercat să cucerească o fată dintr-o familie bogată de care era îndrăgostit. Construcția castelului a început în 1962 și a durat până în 2005. Romanticul libanez a fost ajutat în realizarea visului său de oamenii din cartier și de meșterii invitați. Zvonurile au ajuns chiar la președintele țării care a susținut un împrumut bancar. Merită să subliniem că Moussa nu a primit niciodată atenția doamnei sale de companie. O structură unică, asemănătoare cu o fortăreață, care a ajuns să simbolizeze sentimentul de scop și dragostea neîmpărtășită.

În interiorul clădirii se află un muzeu a cărui expoziție a fost asamblată de proprietarul castelului. Centrul este dedicat vieții de zi cu zi a muntenilor libanezi, iar cealaltă parte conține o colecție extinsă de arme și armuri din diferite perioade istorice.

Rezervația naturală Shuf Cedar

Evaluarea atracției: 4.1

Rezervația Biosferei Al Shouf este cel mai mare sit ecologic protejat din Liban. Situl se întinde pe o suprafață totală de 550 de kilometri pătrați, adică aproximativ cinci procente din întreaga țară. Principala comoară a parcului sunt faimoasele păduri de cedru libanez, dintre care unele au peste două mii de ani. Pe lângă cedri, zona naturală are aproximativ 500 de specii de plante și găzduiește 32 de specii de mamifere și 250 de specii de păsări. În castel trăiesc lupi, lincși, gazele și căprioare de munte, iar aici pot fi văzute, de asemenea, pot fi văzute potârnichi, fazani, vulturi grifoni și vulturi aurii.

Înființată în 1996, cetatea a devenit în scurt timp cea mai populară destinație de ecoturism din țară. Pe teritoriul său se află o atracție istorică – ruinele cetății rupestre, care datează din secolul X d.Hr.