9 Cele mai bune cărți ale lui Ray Bradbury

*Revizuirea celor mai bune în opinia editorilor. Despre criteriile de selecție. Acest material este subiectiv, nu este destinat să fie o reclamă sau un discurs de vânzare. Este necesară consultarea unui specialist înainte de cumpărare.

Ray Bradbury este cunoscut de toată lumea, chiar și de cei care nu au citit operele autorului. Numele bărbatului a depășit de multă vreme genul ficțiunii. Astăzi este o legendă recunoscută în literatura străină. Ray a fost odată în imposibilitatea de a se înrola în armată din cauza vederii slabe, a îndurat din greu Războiul Rece în curs de desfășurare, dar totuși a reușit să depășească dificultățile și să își făurească o carieră strălucită care a durat peste șaptezeci de ani. A scris numeroase povestiri, piese de teatru și romane, dintre care unele au intrat pe lista de must-reads.

Văzând fascinația tot mai mare a societății moderne pentru gadgeturi și tehnologie, Bradbury s-a temut sincer că, la un moment dat, acest lucru va avea consecințe nefaste. Autorul și-a consacrat distihniile sale și a fost împotriva formatului electronic al edițiilor operelor sale.

Experții noștri au clasat nouă cărți de Ray Bradbury pe care toată lumea ar trebui să le citească.

Clasament al celor mai bune cărți Ray Bradbury

Nominalizare	loc	Titlul lucrării	rating
Cele mai bune cărți Ray Bradbury clasate	1	„451 grade Fahrenheit	5.0
2	„Vin de păpădie	4.9
3	„Cronicile marțiene	4.8
4	„Dimineață de vară, noapte de vară”	4.7
5	„Și tunetul a lovit.”	4.6
6	„Omul în imagini”	4.5
7	„Toată vara într-o singură zi	4.4
8	„Vin necazurile”	4.3
9	„Moartea este o afacere singuratică”	4.2

„451 grade Fahrenheit.”

Evaluare: 5.0

Un roman futurist, unul dintre cele mai cunoscute ale scriitorului. Lucrarea face parte din programa școlară de gimnaziu. Cartea a fost scrisă în doar nouă zile, la începutul anilor ’50, dar relevanța ei nu s-a pierdut în timp, ci a crescut. Ray a fost un susținător al bibliotecilor și al cărților pe hârtie. El se temea că oamenii vor înceta să mai citească literatură cu totul. Temerile și viziunile lui Bradbury asupra viitorului sunt expuse în paginile lui.

Cititorului i se prezintă o lume plină de divertisment fără noimă, în care ochii tuturor sunt ațintiți asupra televizorului. Oamenii nu vorbesc între ei, nu gândesc și nu au nevoie de literatură. Nu mai este nevoie de pompieri pentru a stinge flăcările, ci pentru a arde cărțile care au devenit anacronice. Într-un interviu acordat Associated Press la începutul anilor ’20, scriitorul va spune că romanul se bazează pe fapte reale și pe ura pe care o simte față de cei care ard cărți. Titlul are o semnificație specială, deoarece 451 grade Fahrenheit este temperatura la care arde hârtia.

Antiutopia este despre un guvern care nu numai că interzice oamenilor să citească, dar și să păstreze orice lucrare, și face acest lucru aparent pentru binele. Protagonistul, Guy Montag, întâlnește odată o tânără femeie care redescoperă lumea și îl obligă să privească lucrurile familiare dintr-un alt unghi…. Lucrul ca pompier pentru un stat totalitar îl conduce pe Montag la una dintre casele în care au fost descoperite cărțile, dar în loc să ardă totul, eroul ia câteva dintre lucrări acasă, deoarece simte o poftă și un interes inexplicabil. Un tip ascunde niște literatură în spatele unui grătar de ventilație. Când vede o femeie arzându-se într-unul din schimburile sale, decide să renunțe la slujbă, dar pentru început își ia doar un concediu medical, pe care vrea să-l petreacă pentru a înțelege ce se întâmplă și pentru a studia cărțile păstrate în casă. Guy caută ajutor de la o întâlnire întâmplătoare cu bătrânul Faber în parc. După o discuție, ei fac un pact pentru a salva cărțile. Așa că Guy se mută în tabăra de rezistență. După ce se implică în acest joc periculos, el devine un renegat, iar acum casa lui, după un denunț din partea vecinilor, urmează să fie incendiată. Cum va ieși eroul din situație? Va ceda sub presiunea autorităților sau va continua lupta??

„Vin de păpădie”

Evaluare: 4.9

A doua linie merge către romanul parțial autobiografic, plasat la sfârșitul anilor douăzeci într-un loc fictiv numit Green Town. Locul are un prototip – orașul natal al autorului, Waukegan, Illinois. Cititorul are ocazia să petreacă o vară alături de un băiat de doisprezece ani, Douglas, și de prietenul său de zece ani. Din pagini, toată lumea află ce evenimente se pot întâmpla în trei luni însorite.

Narațiunea începe cu descrieri ale rutinelor din mediul rural american. Singurele bucurii simple de aici sunt fabricarea vinului din petale de păpădie. Acest proces devine acțiunea centrală a poveștii. Vinul devine nu doar un recipient pentru lichid, ci o fiolă metaforică pentru a păstra bucuriile verii. Chiar și în ciuda lipsei temei SF familiare multor cititori ai cărților lui Bradbury, magia situațiilor din viața obișnuită care se învârt în jurul unui băiat și al prietenului său este hipnotizantă. Este imposibil să experimentezi din nou astfel de sentimente și emoții la o altă vârstă, așa că băieții speră că emoțiile pozitive sunt acum ascunse în cele nouăzeci de sticle, împreună cu vinul de păpădie.

Povestea este alcătuită din mai multe mici mini-povești legate între ele de personajele. Numeroase recenzii și comentarii sugerează că cititorii sunt frapați de cât de exact a surprins autorul atmosfera de vară. De exemplu, scena cu leagănul, în jurul căruia se adună întreaga familie la apus, privind soarele care apune și ascultând greierii și cicadele. Nu trebuie să încercăm să citim lucrarea cu poftă, căci gustând-o pagină cu pagină, ca o înghițitură cu înghițitură, fiecare își va aminti de propria copilărie plină de magie inexplicabilă. Adecvat pentru un public larg de cititori.

„Cronicile marțiene”

Evaluare: 4.8

Poziția a treia îi revine romanului, care a debutat în anii ’50. Această carte este cea care îi aduce lui Bradbury o recunoaștere universală. Povestea este despre oamenii care colonizează militar o națiune marțiană utopică. Lucrarea este alcătuită dintr-un lanț de povești interconectate, fiecare dintre ele ironizând subiecte sociale care erau de actualitate la acea vreme și care rămân și astăzi – lupta dintre superputeri asupra planetei, capitalismul, rasismul etc. .

Încă din primele pagini este clar că nu este vorba de Marte, ci de Pământul care este în curs de distrugere de către oameni. Acțiunea începe la sfârșitul anilor ’90, când se construiește o rachetă uriașă, capabilă să călătorească șaizeci de milioane de ani lumină pentru a ajunge pe planeta roșie. În timpul iernii, o expediție este organizată de un grup de oameni curajoși care îndrăznesc să fie primii care pornesc într-o călătorie periculoasă. Autorul îi prezintă cititorului un locuitor marțian, doamna K. De câteva nopți are vise ciudate despre extratereștri. În timp ce-și împărtășește temerile cu soțul ei, femeia menționează numele unui străin, Nathaniel York, care se află printre invadatori. Domnul K râde de capriciile celeilalte jumătăți, căci oamenii cu pielea palidă și ochii albaștri deschis nu pot exista și nu există viață pe Pământ din cauza nepotrivirii atmosferei. Între timp, pe Pământ, războaiele continuă nestingherite și tot mai multe orașe sunt distruse. America este bombardată iar și iar, iar Australia aproape că se scufundă în apă din cauza bombardamentelor constante. Oamenii aleargă pe Marte pentru a găsi salvarea, dar sunt condamnați. Expediție după expediție este înfrântă, prinsă în circumstanțe ciudate. Cititorul va afla dacă oamenii pot coloniza planeta roșie și cu ce dificultăți se vor confrunta.

Cartea este scrisă într-un limbaj interesant și accesibil și, prin urmare, este o lectură ușoară. Va fi pe placul tuturor fanilor călătoriilor spațiale, precum și al celor care doresc să privească lumea modernă prin metaforele lui Ray Bradbury.

„Dimineață de vară, noapte de vară”

Evaluare: 4.7

Pe locul al patrulea se află o lucrare surprinzătoare, despre care un critic spunea că este la fel de amețitoare ca „Vinul de păpădie”, răcoritoare ca un măr și ca o caisă, ca o apă, pe care începi să o sorbi cu sete, trezindu-te în miez de noapte, dintr-o cupă rece, de tablă. Cititorii sunt cufundați în atmosfera unică a orașului Greentown, unde vara nu se termină niciodată. Cartea este o colecție de povestiri scurte, douăzeci și șapte în total, purtătoare de semnificații profunde și de atmosfera zilelor calde.

Fiecare poveste este plină de simplitate și lejeritate, deși există și un revers al medaliei, altfel nu ar fi atât de interesant. Poveștile sunt unite de stilul de scris al autorului. Pe măsură ce te scufunzi în carte, ajungi să cunoști destinele personajelor, împletite cu verdele naturii, al iubirii și al morții. Recenzile notează că poveștile „Scream from Underground”, „All Summer in One Night”, „Fireflies”, „Anything Happens”, „Miss Bidwell”, „Sevenfold”, „Autumn Day”, „In June, in the Dark of the Night”, „There and Back Again”, „Summer Walk” și „At the End of Summer” au fost cele mai bune performanțe ale lor. Toate poveștile la un loc par una singură, deși povestesc despre oameni, evenimente și întâmplări diferite. Unul prezintă minunate alegorii ale focului și ale îndrăgostitului unei tinere fete; altul, o poveste de dragoste sinceră pentru care diferența de vârstă nu este o barieră, ba dimpotrivă; altul, o dezinvoltură emoțională; următorul, o pregnanță a sentimentelor și a experienței. Pretutindeni există finaluri diferite, destine, pasaje importante în viață. Unii dintre eroi se învârt într-un dans frenetic, în timp ce alții ascultă liniștiți și cumpătați ecourile trecutului.

Există aici sentimente și emoții autentice, pe care cititorul le va trăi, simțind uneori simpatie și solidaritate, alteori teamă și emoție. Veți întâlni personaje cunoscute din Dandelion Wine. Cartea este perfectă pentru cei care iubesc acest roman. Lectură sfătuită pe vreme răcoroasă și înnorată pentru a vă ridica moralul și a simți briza verii plină de parfumuri de ierburi și flori.

„Și a venit tunetul.”

Evaluare: 4.6

Cea de-a cincea poveste este despre un vânător pasionat care s-a plictisit de safari-ul obișnuit, așa că se întoarce în timp cu dorința de a vâna un dinozaur. Regulile sunt stricte, permițând uciderea unui singur animal. Povestea se bazează pe o teorie numită „efectul fluture”, care afirmă că până și mici schimbări în trecut pot avea consecințe catastrofale pentru viitor. La vremea când a fost scrisă povestea, termenul nu exista, așa că lucrarea se referea la teoria haosului. O adaptare cinematografică cu același nume a fost realizată la începutul anilor ’20.

Vânătorul amator Eckels a fost pus la curent cu regulile de către supervizorul său Travis – nu poți ieși de pe traseul special anti-gravitațional, căci chiar și călcatul pe un fir de iarbă poate declanșa un lanț de schimbări ireparabile în viitor; uciderea acelui Tyrannosaurus, care oricum va muri în curând din cauze naturale, este permisă; la final trebuie să îndepărtezi urmele timpului petrecut în trecut, inclusiv gloanțele… La început, totul a decurs conform planului, până când a apărut dinozaurul. Eckels nu se aștepta să vadă o bestie atât de mare. Foarte speriat, protagonistul iese din traseu și fuge pe unde apucă să vadă. În timp ce restul grupului se luptă cu dinozaurul, el se urcă în mașina timpului. Întorcându-se din călătorie, vânătorii descoperă o schimbare globală. Președintele greșit, limba, chiar și omul și atmosfera Pământului. Eckels observă că unul dintre pantofii săi are un fluture strivit pe el, pe care l-a strivit din greșeală când a ieșit de pe traseu. Dându-și seama de grozăvie, Eckels decide să se întoarcă și să îndrepte lucrurile, dar Travis pune mâna pe o armă.

„And Thunder Rocked” este la fel de implacabilă ca și curgerea timpului, o lucrare dură care arată că unele acțiuni și greșeli nu pot fi făcute, pentru că nu te poți întoarce mai târziu pentru a retrăi momentul încă o dată. O poveste cu avertisment care te face să meditezi asupra setei umane de distracții goale și uneori prostești și periculoase.

„Omul în imagini”

Evaluare: 4.5

Poziția a șasea revine unei colecții de optsprezece povestiri de popularizare a științei scrise la începutul anilor ’50. Autorul încearcă să cerceteze natura umană pentru a înțelege și a descrie motivele anumitor acțiuni. Lupta dintre psihologie și tehnologie nu face decât să crească, iar în paralel, cititorul face cunoștință cu viața unui vagabond tatuat, cu alte cuvinte, un om în imagini. Bradbury a preluat acest personaj dintr-o colecție anterioară numită Dark Carnival.

Criticii declară în unanimitate că Omul în imagini este o colecție de înflorituri creative ale scriitorului. Temele abordate în aceste pagini vor sta mai târziu la baza filozofiei fanteziei lui Ray. Poveștile au o temă comună, aceea a unui bărbat pictat, a cărui pictură corporală prinde viață noaptea, dezvăluind cititorului, alternativ, o previziune uimitoare și uneori terifiantă a viitorului… Toate poveștile sunt schițe din corpul unui vagabond. Vom fi martorii terifiantului Veldt, ai orașului care locuiește în oameni, ai păpușilor înfricoșătoare care tânjesc după originale, ai întoarcerii lui Iisus pe Marte, ai ploii veșnice de pe Venus, ai scriitorilor care călătoresc pe Planeta Roșie împreună cu personajele din operele lor… Multe alte lucruri fantastice, frumoase și în același timp terifiante se vor întâmpla.

Colecția este plină de magia cosmosului și de viciile umanității. În recenzii, cititorii remarcă în special cele șase povestiri: „Alte vremuri”, „Veld”, „Ora de necaz”, „Betoniera”, „Pisica și șoarecele”, „Cosmonautul”. Chiar și cei care nu sunt interesați de science-fiction sau tratează genul mai degrabă cu calm se vor bucura de carte.

„Toată vara într-o singură zi”

Evaluare: 4.4

A șaptea linie merge către o poveste despre cruzimea din copilărie. Narațiunea este despre o situație care nu se întâmplă numai în rândul copiilor, pentru că sentimentul de invidie neagră și dorința de a face rău altora este prezentă în oameni de toate vârstele.

O intrigă simplă se învârte în jurul unei fete care a devenit un paria în clasa ei. Școala descrisă se află pe Venus, unde plouă neîncetat, iar cerul este acoperit de nori albaștri, întunecați și grei, care atârnă deasupra trecătorilor. Soarele apare aici o dată la șapte ani și doar pentru câteva ore. Dintre toți studenții, Margot a fost singurul care a văzut soarele. Fetița nu trăia prea bine pe o planetă ploioasă, mai ales cu amintirea căldurii care radia din marele disc galben, a norilor albi fără greutate care pluteau pe un cer albastru moale, a razelor blânde de încălzire care îi atingeau pielea, a jocului de joacă în aer liber în loc de coridoarele umede ale subteranelor… Gelozia și ura sunt adânc înfipte în inimile copiilor care au fost răniți pentru că nu au putut să vadă steaua dragă de pe cer. Astfel de sentimente împing la un act brutal față de Margot. În cititor, acest lucru poate atrage condamnarea, dar Bradbury arată că nu totul este atât de lipsit de echivoc și poate că în alte circumstanțe elevii nu au comis o asemenea. Dar adevărul rămâne de nezdruncinat – situația s-a întâmplat. Pocăința vine doar atunci când străzile întunecate și umede sunt scăldate de primul soare al copiilor, dar nimic nu poate fi anulat.

Deși povestea este scurtă, nu va renunța la grijile lor pentru mult timp după aceea. Comentariile și recenziile spun că fiecare linie de aici este plină de semnificații la care te poți gândi ore întregi. Potrivit pentru un public larg de cititori.

„Vin necazurile.”

Evaluare: 4.3

Al optulea este o altă scurtă poveste-parabolă. Spre deosebire de cea precedentă, este vorba despre evenimente sinistre, înfiorătoare. Caruselul înfricoșător se va învârti atunci când primii vizitatori vor intra în Labirintul Oglinzilor. Un carnaval festiv se transformă în tragedie, iar micul oraș, locul de desfășurare, este la mila forțelor malefice. Numai oamenii cu o inimă și un suflet curat se pot salva și îi pot ajuta pe alții să nu devină zombi oribili.

Cititorul va întâlni un om în imagini și o vrăjitoare bătrână cu pleoapele cusute, precum și multe alte ciudățenii care trăiesc într-un parc de distracții ambulant. Prelata aparent obișnuită este aripile negre ale unei păsări străvechi; cuștile miros a fiare sălbatice însetate de sânge, caruselul se învârte invers, iar labirintul cu oglinzi te atrage și te ține acolo… Promisiunea biletelor gratuite și a distracției îi stupefiază pe orășeni, care trăiesc în așteptarea viitorului eveniment. Dacă nu ar fi fost cei doi băieți, prieteni care se urmăresc oriunde și oricând, lucrurile s-ar fi putut sfârși foarte rău… Camarazii, unul cu părul alb ca puful și celălalt negru ca ciulinii, descoperă teribilul secret al carnavalului și răul pe care îl aduce cu el. Autorul construiește treptat frica încă din primele pagini, pregătind cititorul pentru ceva ce se va întâmpla cu siguranță.

Această poveste este despre eterna luptă a binelui în fața luminii împotriva răului în fața întunericului. Bradbury infuzează povestea cu simbolism, cum ar fi băieții Willie Hallway și Jim Knitschel – lumină și umbră, și astfel o alegere dificilă în viața fiecăruia. Principalul personaj negativ, domnul Darke, este un concentrat de nenorocire și durere, care nu poate fi învins decât prin cunoaștere, bunătate, milă și zâmbete, căci „nu lăsa durerea să se agațe de lacrimile tale, ea te va face să zâmbești”. O lectură recomandată tuturor, mai ales adolescenților.

„Moartea este o afacere singuratică.”

Evaluare: 4.2

Această clasificare se încheie cu un roman polițist plasat în California la sfârșitul anilor ’40, într-un oraș numit Venice. Au avut loc o serie de crime brutale, toate legate fără echivoc una de alta. Ei atrag atenția unui tânăr scriitor aspirant (prototipul lui Bradbury). Împreună cu detectivul Elmo Crumley, scriitorul încearcă să afle ce s-a întâmplat… Cartea se bazează pe crime reale comise în Los Angeles între anii patruzeci și doi și cincizeci. Bradbury locuia acolo la acea vreme și a urmărit povestea cu un interes nedisimulat.

Evenimentele încep să se desfășoare într-o seară ploioasă, când scriitorul se află într-un tramvai și aude un strigăt: „Moartea este un lucru tânăr!”. Ulterior, descoperă un cadavru de bărbat într-un canal. În timp ce un ofițer de poliție sosește la fața locului, încercând să demonstreze că morțile nu au fost accidentale. Dar investigatorul este sceptic la început și abia când cadavrele apar unul câte unul, se apucă de investigarea seriei… Protagonistul, ca individ creativ, este un pic în afara acestei lumi, percepția sa asupra mediului înconjurător este cu totul alta, se desfășoară la un alt nivel. Nici Crumley nu este un detectiv obișnuit, așa că cei doi lucrează bine împreună de la început. Personajele au o asemănare puternică, au nevoie unul de celălalt pentru a duce chestiunea la bun sfârșit. Adevărat, acest lucru nu exclude dezbaterea și dezacordul. Dialogurile personajelor sunt pline de glume spumoase și remarci ingenioase, așa că sunt deosebit de amuzante de citit.

Cartea este plină de umor subtil și, chiar și în mijlocul naturii tragice a ceea ce se întâmplă, există ceva pentru care să zâmbești sau să râzi. După cum spun mulți cititori, autorul a scris o lucrare în stil noir. Iar punctul culminant al textului este atmosfera și comparațiile interesante. Intriga polițistă, deși se desfășoară lent, ascuțind intriga cu fiecare turnură, menținând atenția. Recomandat tuturor iubitorilor genului polițist.