*Rankingul celor mai bune în opinia editorilor. Despre criteriile de selecție. Acest material este subiectiv, nu este conceput ca o reclamă și nu servește ca un ghid de cumpărare. Consultarea unui expert este necesară înainte de cumpărare.
Terence John Pratchett este cunoscut de cititorii din întreaga lume sub numele de Terry Pratchett. Acesta este un englez celebru care și-a câștigat faima pentru cărțile sale, care nu și-au pierdut popularitatea nici până în ziua de azi. Operele autorului au un stil satiric, ceea ce reprezintă un punct forte al operei sale. Terry a vrut inițial să scrie romane ca parodii fantasy, dar în timp a devenit un gen literar separat.
Experții noștri au selectat cele mai populare lucrări, prezentându-le într-un clasament al celor mai bune 9 cărți de Terry Pratchett.
Clasamentul celor mai bune cărți ale lui Terry Pratchett
| Nominalizare | loc | munca | rating |
| Cele mai bune cărți de Terry Pratchett | 1 | „La arme! La arme!” | 4.9 |
| 2 | „Witches Abroad” | 4.8 | |
| 3 | „The Guardian! Gardianul!” | 4.8 | |
| 4 | „The Grim Reaper” | 4.7 | |
| 5 | „Picioare de lut” | 4.7 | |
| 6 | „Gărzile de noapte” | 4.7 | |
| 7 | „Good Omens | 4.6 | |
| 8 | „Doamnelor și domnilor.” | 4.5 | |
| 9 | „Păstrați marca!” | 4.5 |
„De arme! La arme!!”
Evaluare: 4.9
Îndrumător pentru cea de-a doua carte din sub-ciclul Guardian al seriei Flatland. Trăind vremuri grele, eroii sunt nevoiți să apeleze la grupuri etnice minoritare de rea-credință, cum ar fi trolii, gnomi și femei, pentru ajutor. Dar ce să faci când trebuie să aperi Ank-Morpork..?
La începutul intrigii, patricianul Vitinari își impune la propriu noii recruți pe comodorul Vimes, care se pregătește să se căsătorească cu Sybilla. Ultimele zile de serviciu se dovedesc a fi tulburi – crime în circumstanțe misterioase în Ank-Morpork. Ceea ce înrăutățește situația este faptul că victimele au fost masacrate cu primele arme de foc din Lumea plată.
Lucrarea este despre dragoste, prietenie, muncă. Autorul ridică cu umor teme importante, cum ar fi puterea armelor de a transforma un om în sclav prin stăpânirea gândurilor sale. Personajele sunt dezvoltate cu brio, fără farse sau falsitate în ele. Este vorba nu numai de deja cunoscuții Vitinari, Wymes, Morcough, ci și de alții noi – Angwa, Dubbins, Detritus… Temele pentru adulți, cum ar fi violența și sexul, sunt împletite cu mare succes în „copilăria” narațiunii, iar ideile care încurcă intriga sunt deosebit de originale.
„La arme! La arme!” se va adresa unui public larg de cititori. Chiar și pentru cei care nu se identifică drept fani ai fantasy și cvasi-fantasy.
„Vrăjitoarele din străinătate”
Evaluare: 4.8
Următorul loc în clasament îi revine celei de-a treia cărți din subciclul Vrăjitoarele, seria Lumea plată. Cititorii se vor reîntâlni cu personaje cunoscute: zâna Magrat Chesnogk, bona Jagg, mama Vânturica. Acest trio, împreună cu pisica Gribo, se pregătesc să viziteze Orleans, unde se desfășoară intriga principală. Acolo locuiește fina lui Magrat, Cenușăreasa, care a fost cerută în căsătorie de prințul ei.
O lume plată are propriul regat de basm. Oricine intră în el va deveni eroul unuia sau poate mai multor basme celebre. Poliția regatului va avea grijă ca acest rol să fie jucat cu exactitate. Din paginile cărții, Pratchett ne spune că basmele trăiesc aici încă din cele mai vechi timpuri, repetându-se mereu și mereu. Iar cele care se repetă cel mai mult sunt cele care se repetă cel mai mult. Protagoniștii vor avea parte de o confruntare brutală cu o magie malefică invincibilă. Pot face față??
Depinde de cititor să afle dacă cineva ajută basmele să devină realitate. Romanul împletește legendele diferitelor popoare, ritualurile voodoo și intrigile de basm ale operelor lui Pierrot. Totul este fascinant, te transpune mental în lumi fantastice. Există umor și filozofie aici, precum și discuții pe teme importante. Cartea este ușor de citit, așa că se adresează nu numai adulților, ci și adolescenților.
„Gărzi!! Gărzi!”
Evaluare: 4.8
Poziția a treia este ocupată de prima carte din subciclul „Gardianul orașului”, seria „Lumea plată”. Este o continuare a lead-ului „La arme! La arme!”. Narațiunea romanului este „Sentinela”! The Guardian!” este asemănătoare cu „Harry Potter” și „Hobbitul”, dar diferența este tot umorul original și satira subtilă a lui Pratchett. El înfățișează cu măiestrie oameni, pitici, dragoni și alte creaturi fantastice, ironizând neajunsurile societății.
Evenimentele se desfășoară în Ankh-Morpork, unde un complot împotriva conducătorului este pe cale să aibă loc. Gărzile de Noapte îi atacă pe răufăcători pentru a-i opri. Este în mâinile lor să restabilească ordinea în oraș, readucând pacea și liniștea printre localnici. Mi-aș dori să pot spune: „Ah! Garda vitează!”, dar până acum este doar un grup de inadaptați care nu pot face nimic. Când văd infracțiunile, preferă să se uite în altă parte, prefăcându-se că nu observă nimic. Ce se întâmplă în continuare?? Vor rămâne personajele principale lași, speriați de propria umbră??
Cartea combină eroismul, bătăliile, slăbiciunile umane și lupta împotriva lor. Autorul aduce în ochii cititorului un zâmbet, un râs, o lacrimă și un sentiment. Își bate joc cu inteligență de clișee, expunând realitățile lumii moderne. Și totuși, acest roman, ca un basm, are un final fericit. Recomandat atât pentru adulți, cât și pentru copii. Tinerii cititori, în special, vor adora descrierile detaliate ale dragonilor. Fiare atât de grijulii și fermecătoare ca în Sentinela! Sentinela!”Nu veți găsi nicăieri.
„The Grim Reaper.”
Evaluare: 4.7
A doua carte din subciclul Moartea, seria Lumea plată, primește a patra linie. Cum ar fi fost lumea dacă Moartea ar fi murit? Da, da, oricât de tautologic ar suna. Îți poți imagina: iată-l, un om căruia i-a sosit ceasul, întins pe patul său, dar Secerătorul încă nu este acolo?. Ce poate face un suflet care și-a părăsit trupul? Bineînțeles, întoarcerea la morți. Un dezastru, spuneți? Bineînțeles că sunt!
Colecționarul de suflete, alias Moartea, își pierde brusc încrederea. Forțe mai puternice îi pun la îndoială imparțialitatea și capacitatea de a face treaba cum trebuie. Moartea este lipsită de eternitate, dându-i un timp propriu de existență. Ankh-Morpork plonjează într-un vârtej în care Moartea se confruntă cu o alegere: să se umilească sau să lupte împotriva nedreptății. Pentru început, decide să meargă în lumea umană, petrecând timpul alocat. Dar asta este ceea ce va face și la ce va duce? Evenimentele implică vârcolaci, mediumi, luptători de mortificare, vampiri, vrăjitori, preoți și multe altele. Cu toții încearcă să înțeleagă ce se întâmplă.
Pratchett, ca întotdeauna, a rămas la stilul său de autor, spunând povestea cu un umor scânteietor, care uneori este amuzant până la lacrimi, și filosofând. Cartea se concentrează asupra vieții cu puterea ei atotcuprinzătoare și neîngrădită. Lucrarea te face să te gândești la valoarea vieții în sine. Finalul este fericit și trist în același timp. După ce a stat mult timp într-o stare, ca și cum i-ar fi atins sufletul nemuririi. Acest roman poate fi recomandat tuturor fanilor lui Flatland și iubitorilor de povești profunde scrise într-un limbaj simplu și ușor de înțeles.
„Picioare de lut”
Evaluare: 4.7
Pe locul cinci în clasament se află a treia carte din subciclul Guardian, seria Lumea plată. Personajele mitice, golemii, sunt creaturi din materie neînsuflețită. Muncesc la nesfârșit, dar nu se plâng niciodată pentru că pur și simplu nu pot. Doar faptele rele îți permit să-ți exprimi emoțiile. Chiar și oamenii care nu au cuvinte nu-și pot arăta nemulțumirea sau bucuria decât prin acțiunile lor. Conduceți ancheta, găsiți-i pe cei otrăviți și cadavrele.
Dezvoltarea complotului începe cu un capriciu al unei doamne nobile, care dorește să obțină o stemă de familie, uciderea a doi bătrâni inofensivi și atentatul asupra unui patrician cu pregătire intelectuală, care însuși câteva mișcări și a calculat criminalul și metoda de otrăvire. Adevărat, nu i-am dezvăluit informația lui Weims, pentru a nu discredita un angajat atât de valoros. În timp ce gardienii îi caută pe vinovați, viețile lor nu stau pe loc. Caporalul Zadranec, un pitic care s-a alăturat recent rândurilor, face o declarație că este, de fapt, un SHE. Acest lucru dă totul peste cap, pentru că până acum piticii nu purtau pantofi sau rochii, nu erau machiați și nici vopsiți pe unghii, așa că nu puteau fi deosebiți de bărbați în ceea ce privește aspectul lor. Schnobs descoperă că aparține unei familii nobile și că este singurul moștenitor direct după ultimul rege. Detectivul se răsucește pe măsură ce încep să se producă sinucideri de neînțeles ale roboților de lut – chiar acești golemi.
„Rondul de noapte”
Evaluare: 4.7
Următoarea în clasament este cea de-a șasea carte din subciclul Guardian, seria Lumea plată. Romanul fantasy începe cu o zi de comemorare a victimelor Revoluției Glorioase, pe care cetățenii din Anco-Morpork o marchează în fiecare an la 25 mai. Comandantul Wymes este nerăbdător să ia parte la prinderea maniacului criminal Karcer, care a fost vânat de mult timp de poliție. Nu întâmplător, locul în care trebuie prins răufăcătorul devine biblioteca mistică a Universității Invizibile, unde o furtună a izbucnit brusc, transportându-i pe cei doi inamici în urmă cu treizeci de ani. Protagoniștii trebuie să supraviețuiască într-un oraș care se pregătește pentru o revoluție, să prindă vinovatul și să încerce să nu perturbe cursul istoric al evenimentelor prin intervenția lor și să afle cum să se întoarcă acasă.
Această carte se deosebește de celelalte din serie prin faptul că are o singură poveste și un singur personaj cunoscut, dar preferata tuturor, pe baza numeroaselor recenzii și comentarii. Romanul conține același sarcasm, umor subtil și jocuri de cuvinte inteligente. Dar nici măcar asta nu înlătură cât de curajos și matur este Rondul de noapte. Pratchett își bate joc de Revoluția Franceză aici, dar nu acesta este obiectivul principal. Onoare, datorie, romantism, naivitate – iată care este miza. Cititorul are ocazia să vadă personajele principale ale sub-ciclului foarte tinere, să afle despre viața lor, să le înțeleagă mai bine caracterele. Iată de ce cartea poate fi recomandată fără probleme fanilor de.
„Semne bune”
Evaluare: 4.6
Pe locul șapte se află un roman scris în colaborare cu la fel de celebrul Neil Gaiman. În pagini, cititorul are parte de o confruntare finală între forțele Binelui și ale Răului. A sosit momentul. Este sfârșitul. Copilul Prințului Întunericului, Antihristul, a fost trimis pe Pământ. De la sfârșitul lumii, îngeri și demoni, agenți credincioși, au luptat și se luptă pentru suflete. În sfârșit, au un viitor strălucit în fața lor: îngerii primesc paradisul etern cu muzică de harpă, iar demonii primesc cărbuni veșnici aruncați în cazanele păcătoșilor. Și asta după ce a condus o mașină de lux și a purtat un telefon mobil? Nu se poate! Deși nu putem face nimic în privința asta, trebuie să acceptăm… Sau, până la urmă, există o altă cale de ieșire?
Niciunul dintre ei nu vrea să renunțe la beneficiile societății. Astfel, Aziraphael și Crowley încep o bătălie pentru sufletul băiatului, în care niciuna dintre forțe nu ar trebui să fie învingătoare. Nu este o sarcină ușoară să respingi apocalipsa. Complotul se răsucește atunci când o călugăriță asistentă, care este și satanistă, îl naște pe Antihrist la femeia nepotrivită. Noi personaje apar în fața cititorului, iar evenimentele neobișnuite se înlocuiesc unele pe altele. Și, în final, totul se adună la un moment dat pentru a decide dacă va veni sfârșitul lumii.
Contextul religios a fost surprinzător de pe placul celor mai înrăiți agnostici și ateiști. Satira fină și umorul subtil vor fi cu siguranță pe placul fanilor atât ai lui Pratchett, cât și ai operei lui Neil Gaiman. Personajele sunt vii, nepretențioase, și este foarte satisfăcător. E bine de știut că un înger nu este atât de imaculat și că un demon nu este întruchiparea răului concentrat. Cartea este foarte atmosferică, cu multe detalii. Potrivit pentru o gamă largă de cititori.
„Doamnelor și domnilor”
Evaluare: 4.5
Pe poziția a opta, a patra carte din subciclul Vrăjitoarele din seria Lumea plată. Povestea va fi despre mințile noastre conflictuale care își amintesc doar de binele. Ei bine, hai să luăm dragonii. Niște brute mari, pline de demnitate și frumusețe, nu-i așa?? Dar cum rămâne cu voracitatea, inflamabilitatea, dinții..? Sau, de exemplu, spiridușii care dansează în lumina lunii, niște creaturi atât de dulci și jucăușe. Oh, da, le plac jocurile! Dar, din păcate, întotdeauna ei sunt cei care se distrează cel mai mult, nu tu.
Pe pagini, cititorul se întâlnește cu aceleași eroine – Magrat, Jagg, Vetrovosk. Acum îi așteaptă o bătălie împotriva elfilor, care sunt chiar „doamnele”, „domnii” din titlul lucrării. Autorul nu se concentrează doar pe evenimentele curente din viața personajelor, ci se dă la o parte pentru a prezenta cititorului familia lui Nanny. Aflați despre fiul cel mare, Jason Yagg, care conduce un atelier de fierărie, iar cel mic, Sean Yagg, care lucrează la negru ca paznic, grădinar, îngrijitor, în general, un om bun la toate… Complotul principal are mai multe linii paralele care converg spre un final care arată o bătălie incredibilă, a cărei victorie este imprevizibilă.
Cartea merită să fie citită de toată lumea, chiar și de cei care sunt destul de departe de fantasy și nu sunt fani ai subciclului. Romanul se încarcă de pozitivitate și te pune într-o stare de bună dispoziție, iar pe unii, deși nu în mod serios, te face să-ți reconsideri atitudinea față de aparent adorabilii spiriduși.
„Țineți linia!”
Evaluare: 4.5
Încheierea clasamentului este prima carte din subciclul Moiste von Lipwige, seria Lumea plată. Romanul spune povestea unei decizii dificile, pentru că în viața fiecărui om, la un moment dat, vine momentul alegerii. Protagonistul este un escroc, un adevărat expert în fabricarea de falsuri și contrafaceri, un maestru artist care îi induce în eroare chiar și pe cunoscători. Și iată-l pe el, un profesionist în domeniul său, care trebuie să aleagă între a fi spânzurat sau a deveni șef al Serviciului Poștal din Ank-Morpork? Decizia nu este ușoară, dar a fost luată și nu mai există cale de întoarcere. Acum trebuie să se asigure că poșta este livrată la timp și la destinație, în ciuda vremii nefavorabile, a drumurilor proaste, a câinilor, a concurenților, a crimelor…
Orașul îl întâmpină pe cititor cu evenimente interesante. Prietenii vechi sunt și ei aici, chiar dacă trecător. Comandantul Wyms lucrează în continuare pentru binele localnicilor. Morcough și prietena ei sunt meticuloase în ceea ce privește menținerea ordinii. Și Mokritz, care a devenit șef de post când a acceptat o afacere după ce a furat bani, crede că îl așteaptă o viață plictisitoare și plictisitoare. Așa ar fi fost dacă nu ar fi existat Ank-Morpork.
Oficiul poștal, care a fost închis de ani de zile, a depozitat în interior scrisori nedistribuite. Au apărut semafoare, genul de turnuri de click care aduc semafoare la Orleans în cel mai scurt timp. Comoditatea lor aproape că a scos de pe piață poșta tradițională. Preluând cauza, Mokritz descoperă că predecesorii săi recenți au murit în circumstanțe bizare. Figura lui Khvat Posolot, director al unei companii de semafoare, apare la orizont pe măsură ce slujba fostului escroc se îmbunătățește. Dar micul și vicleanul muscar nu se teme de pericol. Continuă să reînvie oficiul poștal, în timp ce investighează activitățile frauduloase ale lui Khvat.
Complotul este nepretențios, există puține răsturnări de situație neașteptate, dar nu respinge, ci mai degrabă atrage. Citește un roman, relaxează-te, obține o vibrație pozitivă. Potrivit pentru toți cei care doresc să se înveselească și să se relaxeze.
Care este cartea ta preferată scrisă de Terry Pratchett și de ce? Ce aspecte ale acelei cărți te-au captivat cel mai mult și de ce le consideri cele mai bune? Aștept cu nerăbdare să aflu și eu opțiunile și motivările tale!
Cartea mea preferată scrisă de Terry Pratchett este „Colour of Magic” (Culoarea magiei) din seria Discworld (Lumea Disc). Această carte este cea care m-a introdus în universul creat de Pratchett și m-a captivat prin umorul său inteligent și inovativ. Prin intermediul personajelor excentrice și a unui ritm alert al narativei, autorul reușește să exploreze teme profunde și să critice subtil aspecte ale societății. De asemenea, mi-a plăcut modul în care Pratchett a creat lumea fantastică a Discworld-ului, un univers plin de magie și creaturi bizare, dar care are o serie de paralele surprinzătoare cu lumea noastră reală. În concluzie, consider „Colour of Magic” una dintre cele mai bune cărți ale lui Terry Pratchett pentru că reușește să îmbine cu succes elementele de comedie și satiră cu temele specifice literaturii fantasy.