15 dintre cele mai gălăgioase animale din lume

*O trecere în revistă a celor mai bune din carte. Cu privire la criteriile de selecție. Acest material este subiectiv și nu constituie o reclamă sau un ghid de cumpărare. Vă rugăm să consultați un expert înainte de a cumpăra.

Aproape toate ființele vii de pe Pământ sunt dotate cu organe auditive și sunt capabile să producă diferite sunete. Își folosesc vocea pentru a-și intimida adversarii, pentru a-și arăta dominanța, pentru a-și alerta colegii de apropierea unui pericol, pentru a atrage sexul opus și în multe alte situații. Unele animale sunt mult mai zgomotoase decât oamenii. Strigătul uman este de 70 de decibeli, în timp ce există destule specii a căror voce atinge peste o sută de decibeli la apogeu. Este demn de remarcat faptul că sunetele de peste 120 de decibeli sunt extrem de dureroase pentru ureche și că apropierea de o sursă de 150 de decibeli sau mai mult poate duce la deteriorarea gravă a timpanului. Citește despre cele mai gălăgioase animale din lume.

Clasamentul celor mai zgomotoase animale din lume

Nominalizare	loc	nume	Nivelul sonor
Clasamentul celor mai zgomotoase animale din lume	15	Leu african	87 dB
14	Maimuță urlătoare	90DB
13	O broască de coca	100DB
12	Hippo	110DB
11	Hiena	112DB
10	Lupul	115DB
9	Elefant african	117DB
8	Broasca taurului	119DB
7	Cicada băcăuanului verde	120DB
6	Clopotar cu o ureche	125 DB
5	Elefant de nord	126DB
4	Cacadu molucan	129DB
3	Kakapo	132DB
2	Cașalotă	166DB
1	Balena albastră	189DB

Locul 15 – leu african

Evaluare: 3.6

Leii sunt cele mai mari feline, masculii adulți putând atinge 250 de kilograme în greutate. Dacă adăugăm fălci puternice, gheare ascuțite pe labele puternice și capacitatea de a atinge viteze de peste 50 de kilometri pe oră, nu este surprinzător faptul că această specie face parte din categoria superprădătorilor terestre, ocupând vârful lanțului trofic în nișa sa ecologică. Maimuțele urlătoare africane trăiesc în estul și sudul continentului, preferând zonele de savană și de tufișuri. Aceștia tind să se adune în grupuri mici care vânează pe o suprafață de 50 până la 250 de kilometri pătrați. Leii comunică între ei prin sunete blânde, posturi și gesturi tactile. Dar răgetul amenințător al leului, cu un volum maxim de 87 de decibeli, este menit să marcheze limitele teritoriului și să intimideze alte animale.

Pe locul 14 – maimuța urlătoare

Clasament: 3.7

Maimuțele urlătoare fac parte din familia maimuțelor păianjen și se găsesc în pădurile tropicale dense din America Centrală și de Sud. Trăiesc în copaci, în grupuri de aproximativ 15 exemplare, petrecându-și cea mai mare parte a timpului în căutare de hrană sub formă de fructe și vegetație verde. Maimuțele urlătoare, datorită oaselor lor hioide mărite, pot urla puternic până la 90 de decibeli, care pot fi auzite până la cinci kilometri distanță. Cel mai adesea, acest gest este folosit pentru a-și alerta colegii de haită de apropierea unui pericol sau pentru a-și chema puii. Această abilitate le sporește șansele de supraviețuire în junglă, unde vizibilitatea este limitată de tufișurile dense.

Locul 13 – Broasca de coca

Clasament: 3.8

Hipopotamii sunt originari din insula Puerto Rico din Caraibe, iar după secolul al XX-lea s-au răspândit în Hawaii, Insulele Virgine și în unele părți ale peninsulei californiene. Reptilele aleg ca habitat arbuști cu frunze largi. Interesant este că coca ocolește stadiul de mormoloc în dezvoltarea lor, eclozând din ouă mici, dar deja formate, ceea ce le îmbunătățește rata de supraviețuire și facilitează reproducerea rapidă. În ciuda dimensiunii lor reduse (de obicei au o lungime mai mică de cinci centimetri), produc un sunet care poate atinge 100 de decibeli, comparabil ca volum cu cel al unei mașini de tuns iarba pe benzină. Proliferarea coca în comunitățile de dormitoare din Hawaii a dus chiar la scăderea prețurilor proprietăților în habitatul broaștei.

Locul 12 – Hippopotamus

Evaluare: 3.9

Mamifer erbivor de mari dimensiuni, întâlnit pe continentul african, la sud de deșertul Sahara. Animale semi-acvatice, hipopotamii au tendința de a se stabili în apropierea corpurilor de apă dulce, ocupând de obicei o zonă de coastă de la 50 de metri într-un râu la 500 de metri într-un lac. Masculii adulți pot cântări până la patru tone, ceea ce, combinat cu natura agresivă a speciei, îi face adversari formidabili pentru orice creatură care le invadează habitatul. Ei pot rezista chiar și unor rivali gigantici precum elefanți și rinoceri. Hipopotamii își folosesc răgetul lor terifiant de 110 decibeli pentru a alunga dușmanii și a atrage femelele în timpul sezonului de împerechere. În mod remarcabil, aceste animale sunt capabile să scoată un sunet atât de puternic chiar și atunci când capul lor este sub apă. Pe lângă răcnet, hipopotamii comunică între ei și prin urlete scurte.

Locul 11 – hiena

Evaluare: 4.0

Hiena se găsește peste tot în Asia și Africa, adesea în savană sau în alte habitate de pășuni deschise. Deși sunt cunoscuți ca fiind necrofagi, ronțăind carcasele, aceștia ucid singuri o mare parte din prada lor. Hienele vânează în grupuri de cinci până la o sută, urmărindu-și prada cu viteze de până la 65 de kilometri pe oră. Aceste carnivore mici, asemănătoare câinilor, sunt la fel de rapide ca gazelele și antilopele. Atunci când comunică între ele și în timpul unui atac, hienele produc sunete neplăcute care sunt un amestec de urlete, urlete și răcnete. Volumul acestui râs specific este de 112 decibeli și poate fi auzit la o distanță de zece kilometri.

Locul 10 – lup

Evaluare: 4.1

Lupii sunt prezenți în majoritatea țărilor asiatice, sunt de asemenea comuni în Europa de Est și pe continentul nord-american. Prădătorii au tendința de a trăi în haite într-o zonă aglomerată pentru perioade lungi de timp, mutându-se doar ocazional dintr-un loc în altul. O haită poate fi formată din până la 40 de animale. Pentru a-și marca drepturile teritoriale prin menținerea la distanță a altor haite, lupii se fac cunoscuți printr-un urlet puternic care atinge până la 115 decibeli. Urletul este folosit și pentru a comunica pe distanțe lungi și în timpul sezonului de împerechere. Contrar mitului popular, lupii nu urlă de fapt la lună, dar la lumina lunii sunt la fel ca alte carnivore nocturne și, prin urmare, lupii sunt cei mai activi în această perioadă.

Locul 9 – Elefantul african

Evaluare: 4.2

Cel mai mare mamifer terestru de pe planetă, broasca taur este, de asemenea, una dintre cele mai zgomotoase creaturi de pe planetă. Răgetul distinctiv al elefantului, asemănător cu o trompetă, ajunge până la 117 decibeli și poate fi auzit la peste zece kilometri distanță. Este folosit de animale pentru a alerta un potențial inamic sau pentru a comunica cu rudele pe distanțe mari. Elefanții se caracterizează printr-un comportament colectiv și mențin în permanență contactul între membrii turmei prin diferite sunete emise cu trompa. Acești giganți sunt nomazi și se deplasează în mod constant în căutare de hrană. Având în vedere mărimea și greutatea sa, care uneori depășește 8 tone, nu este surprinzător faptul că elefantul erbivor trebuie să consume cantități uriașe de hrană, hrănindu-se 16-18 ore pe zi.

Locul 8 – Bullfrog

Evaluare: 4.3

Spre deosebire de majoritatea amfibienilor, cea mai mare din familia broaștelor adevărate este departe de a fi la baza lanțului trofic. Un amfibian cu o lungime de până la 25 de centimetri și o greutate de 500-600 de grame, se hrănește cu tot ce poate înghiți, inclusiv șoareci, păsări, șerpi și broaște tinere (inclusiv cele din specia sa). Și odată ce au căzut în ghearele unui alt prădător, mult mai mare, scot un strigăt asurzitor de 119 decibeli, asemănător cu mugetul unui taur. Un astfel de mecanism de apărare pune adesea un atacator într-o stare de stupoare, permițându-i să fugă. Același muget servește și pentru a atrage sexul opus în timpul sezonului de împerechere. broaștele-taur se găsesc în America de Nord, din statele din sud-estul țării până în provincia canadiană Ontario.

Rangul 7 – Cicada verde băcăuan

Evaluare: 4.4

Această cicadă se găsește în Australia, de-a lungul zonelor de coastă din partea de sud-est a continentului. Se găsește de obicei în pășuni și zone mlăștinoase. Gărgărițele verzi sunt cele mai zgomotoase insecte de pe planetă; cu dimensiunile lor mici (anvergura aripilor nu depășește 13 centimetri), ele pot produce ciripituri de până la 120 de decibeli. Cicadele cântă mai ales în timpul sezonului de reproducere, producând sunete cu ajutorul unor tampoane speciale de la baza abdomenului. Frunzele vibrează în timp ce cântă cu o rată de până la 480 de ori pe secundă. Chiar și o singură cicadă poate fi auzită de la o distanță de aproximativ 400 de metri, dar dacă te afli în apropierea unui cor de cicade verzi australiene, vei avea senzații dureroase, dureri de cap și chiar pierderea temporară a auzului.

Locul 6 – Clopoțel cu un singur ureche

Evaluare: 4.5

Pasăre din familia cozii de bumbac, întâlnită în Guyana, Venezuela și Brazilia. Masculii de Monocerosaurus sunt puțin mai mari decât femelele (aproximativ 28 de centimetri lungime), cu o excrescență lungă și subțire pe cioc și cu capacitatea de a produce chemări cu o intensitate de 125 de decibeli. Pentru a compara: nivelul de zgomot la decolarea unui avion este de până la 120 de decibeli. Astfel de abilități vocale se explică prin mușchii abdominali puternici și ciocul neobișnuit de larg al acestor păsări. Își folosesc în întregime cântecul pentru a atrage atenția femelelor, iar înainte de a începe „serenada” scurtă, dar asurzitoare, masculul încearcă de obicei să se apropie cât mai mult posibil de partenera sa.

Locul 5 – Northern Harbour Elephant

Evaluare: 4.6

Mamiferele din familia focilor portuare se găsesc în largul coastei de vest a Americii de Nord. Pe lângă mărimea și greutatea lor, elefanții au o trăsătură anatomică distinctivă în comun cu elefanții reali, un bot mai gros care seamănă cu o trompă scurtă. Acest decor, întâlnit doar la masculi, are rolul de a întări rezonanța răcnetului. Ca și oamenii, pot controla tonul vocii lor. În funcție de tonurile lor, chemările elefanților de mare sunt folosite pentru identificarea reciprocă la distanță, pentru a avertiza asupra unui pericol sau pentru a speria inamicii. Cel mai puternic vuiet atinge 126 de decibeli.

Locul 4 – cacadu de Molucan

Evaluare: 4.7

Cocostârcul molucan este endemic în Indonezia, fiind întâlnit în partea de est a acesteia, precum și pe insulele indoneziene Ambon și Seram din Insulele Molucan. Păsările sunt destul de mari, cu o lungime a corpului de până la 50 de centimetri și o greutate medie de 850 de grame, femelele fiind mai mari decât masculii. Cocostârcul molucan trăiește de obicei în păduri umede sau în zone de mangrove, cuibărind în vârful copacilor. Păsările păstrează perechile, adunându-se în stoluri de 16 până la 20 de exemplare. Cacatuașii țipă cu până la 129 de decibeli în situații de stres, la opt kilometri în aer.

Locul 3 – Cacapo

Evaluare: 4.8

Papagalii Cockapo trăiesc în pădurile din Insula de Sud a Noii Zeelande. Acestea sunt păsări mari, cu o lungime a corpului de 60 de centimetri și o greutate de două până la patru kilograme. În cursul evoluției, această specie de papagal și-a pierdut capacitatea de a zbura în mod activ; aripile îi servesc doar pentru a coborî în siguranță de la o înălțime. Cockapoos sunt nocturne; ziua dorm de obicei în crăpături de piatră sau în alte adăposturi. În timpul sezonului de împerechere, masculii sunt capabili să cheme femelele cu un sunet extrem de puternic, cu o intensitate de până la 132 de decibeli. Cocostârcul este în prezent în pericol de dispariție, cu aproximativ două sute de animale.

Locul 2 – sperma de balenă

Scor : 4.9

Cașalotul este cea mai mare dintre balenele cu dinți, măsurând până la 20 de metri lungime și cântărind 50 de tone. Se găsește în toate oceanele, de la Arctica până la marginea continentului antarctic. Cașalotul folosește trei tipuri de semnale pentru a comunica: scârțâituri, clicuri și pocnituri rapide. Adulții emit sunete la 166 de decibeli, în timp ce puii pot țipa la maximum 162 de decibeli. Este mai mare decât zgomotul unei rachete spațiale la lansare.

Locul 1 – balena albastră

Scor : 5.0

La fel ca și în cazul cașalotului, zona de răspândire a balenei albastre se întinde pe aproape toate oceanele lumii. Aceasta este cea mai mare dintre toate creaturile din lume, balenele adulte având până la 33 de metri lungime și cântărind 120-150 de tone. Animalele uriașe folosesc semnale vocale pentru a comunica cu alți membri ai speciei lor, în special în timpul migrației. Sunetele pe care le produc variază de la 60 de decibeli până la un nivel impresionant de 189 de decibeli, iar oamenii de știință au descoperit că apelul lor poate fi auzit până la 200 și, uneori, la peste 400 de kilometri distanță. Strigătul unei balene albastre la cel mai puternic vârf este echivalent cu cea mai puternică explozie a unui vulcan. Pentru a compara: un sunet de 190 de decibeli ar putea smulge niturile din structurile metalice, dar la oameni un astfel de sunet ar putea provoca o ruptură completă a timpanelor și chiar deteriorarea plămânilor.