Cele 10 țări cel mai puțin dezvoltate din lume

*Revizuirea celor mai bune conform comitetului editorial. Cu privire la criteriile de selecție. Acest material este subiectiv, nu este o reclamă și nu constituie un ghid de cumpărare. Consultare cu un expert înainte de cumpărare.

În timp ce unele țări discută despre o expediție științifică pentru colonizarea planetei Marte, altele discută despre o populație care trăiește sub pragul sărăciei, cu deficit de apă și alimente… Țările cel mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic se află pe continentul african. Acestea sunt, de obicei, țări cu regimuri politice autoritare, niveluri ridicate de corupție, războaie locale frecvente și lipsa accesului la piața financiară internațională. bineînțeles, cele mai mari pagube provin din războiul civil, care duce la distrugerea industriilor și la pierderea investițiilor.

Economiștii folosesc măsuri obiective ale bunăstării, cum ar fi PIB-ul, adică produsul intern brut la paritatea puterii de cumpărare pe cap de locuitor. De exemplu, în SUA și în unele țări europene, cifra este cuprinsă între 50.000 și 80.000 de dolari. Este demn de remarcat faptul că clasamentul include doar acele țări în care sunt luate în considerare statisticile economice,pentru unele țări africane(cum ar fi Somalia), nivelul de sărăcie este pur și simplu imposibil de calculat din cauza lipsei de informații.

O prezentare generală a țărilor cel mai puțin dezvoltate din lume

Nominalizare	loc	Stat	PIB (PPP) pe persoană
Clasamentul țărilor cel mai puțin dezvoltate din lume	1	Madagascar	1,350USD
2	Comore	1 345USD
3	Sierra Leone	1 300USD
4	Mozambic	1,220USD
5	Malawi	1 100USD
6	Niger	1 000USD
7	Republica Democrată Congo	900USD
8	Liberia	880USD
9	Burundi	800USD
10	Republica Centrafricană	720 USD

Locul 10 – Madagascar

Evaluare: 4.1

Madagascar, o insulă din Oceanul Indian, este renumită pentru natura sa paradisiacă și pentru abundența vieții sălbatice. Ecosistemul său unic atrage un număr mare de turiști, care reprezintă o sursă majoră de sprijin bugetar, dar acest lucru nu este suficient pentru a susține economia cel puțin la un nivel acceptabil. De când a devenit independent, în 1960, Madagascar a avut mai multe rebeliuni și lovituri de stat în istoria sa.

În prezent, țara are un sistem politic stabil, dar corupt. Locuitorii sunt angajați în principal în agricultură și pescuit. Insula a fost mult timp un furnizor important de vanilie naturală, iar trecerea produselor Coca Cola la vanilină sintetică a afectat puternic economia. Lipsa managerilor de resurse calificați și ratele ridicate ale inflației reprezintă bariere semnificative în calea dezvoltării.

Bunăstarea materială este distribuită foarte inegal în Madagascar: dintr-o populație de 25 de milioane de locuitori, doar 3% pot fi considerați ca având succes financiar, iar peste 70% se află sub pragul sărăciei, adesea lipsiți de strictul necesar. Nivelul PIB-ului la paritatea puterii de cumpărare (PPP) pentru locuitorii din Madagascar este de 1350 USD pe persoană.

Locul 9 – Comore

Evaluare: 4.2

Un arhipelag vulcanic care se află în strâmtoarea Mozambic, în apropiere de insula Madagascar. PIB-ul (PPP) pe cap de locuitor pentru rezidenții din Comore este mai mic de 1.345 dolari. Acesta este un stat destul de tânăr, care există din 1975, după ce și-a declarat independența față de Franța. Țara a trecut prin mai multe lovituri de stat și are o situație politică volatilă.

Comorele au o cultură bogată și diversă, dar o economie săracă. Cea mai mare parte a populației este angajată în diferite forme de agricultură. Bugetul este finanțat în mare parte din exporturile de ylang-ylang, al cărui ulei esențial este folosit în parfumuri și cosmetice, precum și de vanilie, banane și alte câteva plante. Cu toate acestea, nu există depozite mari de resurse naturale a căror extracție ar îmbunătăți bunăstarea țării.

Alte probleme relevante sunt inegalitatea socială și slaba atractivitate pentru turiști. Comorele, deși oferă o escapadă tropicală, nu face față concurenței altor stațiuni insulare, care au o infrastructură mult mai dezvoltată. Rata scăzută de alfabetizare în rândul populației locale face imposibilă dezvoltarea tehnologică.

Locul 8 – Sierra Leone

Evaluare: 4.3

Sierra Leone și-a câștigat independența față de Marea Britanie în 1951, iar de atunci țara nou formată a trecut prin 13 lovituri de stat. De la începutul anilor ’90, Sierra Leone a trecut prin mai mult de un deceniu de război civil, care a slăbit economia deja săracă a acestei țări. Chiar și după încheierea ostilităților, puterea în statul african a fost mult timp deținută de lideri militari autoproclamați. Criminalitatea, violența și corupția politică au fost generalizate, agravând situația și doar recent au existat unele evoluții pozitive în aceste domenii.

Bogată în resurse naturale, cu soluri fertile și resurse de pescuit, dar infrastructura subdezvoltată împiedică exploatarea deplină a acestor bunuri. În concluzie, aproape două treimi din populația din Sierra Leone trăiește în sărăcie, cu un PIB (PPP) pe cap de locuitor care abia atinge 1 300 de dolari. Locuitorii sunt angajați în pescuit, minerit pentru diamante și agricultură. Economia subterană înflorește, iar inflația anuală depășește 18%. Speranța de viață în Sierra Leone este de doar 53 de ani.

Statul este aproape în totalitate dependent de ajutorul organizațiilor internaționale, în special de Fondul Monetar Internațional și de investitorii străini. Aproape 10 la sută din PIB provine din străinătate.

Locul 7 – Mozambic

Clasament: 4.4

Teritoriul Mozambicului abundă în resurse minerale semnificative, cum ar fi cărbunele, petrolul și gazele naturale, dar extracția acestora este slab dezvoltată și nu salvează situația economică precară. Mai mult de 80% din populația activă este angajată în agricultură, dar numai 12% din solul fertil al țării este cultivat, cu randamente foarte scăzute din cauza practicilor ineficiente.

Înainte de 1975, Mozambic a fost o colonie a Portugaliei. După independență, noua conducere social-democrată a țării a implementat o reformă agrară prost concepută și a alungat coloniștii portughezi. Lipsit de toți oamenii pregătiți și confruntat cu grave probleme financiare, statul s-a divizat în curând în tabere beligerante, ceea ce a dus la un război civil care a durat până în 1992 și a costat sute de mii de vieți. Mozambic a trecut la o democrație pluripartidistă de la sfârșitul.

Populația se ridică acum la aproximativ 30 de milioane de locuitori, dintre care 70% se află sub pragul sărăciei. PIB (PPP) pe persoană – 1.220 dolari. De asemenea, țara are o asistență medicală precară, un șomaj ridicat și jumătate din locuitori sunt analfabeți. Speranța medie de viață a populației locale depășește cu greu 52 de ani.

Locul 6 – Malawi

Evaluare: 4.5

Situat în sud-estul Africii, aproape o treime din teritoriul său este ocupat de un lac cu același nume. Republica se află în sărăcie încă din anii 1980, în urma prăbușirii prețului la ceai și tutun, care reprezintă cea mai mare parte a exporturilor sale. De asemenea, țara a fost devastată de conflicte locale cauzate de luptele pentru putere de la începutul anilor 1990. PIB-ul pe cap de locuitor în Malawi este în prezent puțin peste 1.100 de dolari la PPS.

Economia țării, cu aproximativ 18 milioane de locuitori, se bazează aproape în întregime pe cultivarea tutunului și pe agricultură. Are mai multe fabrici mari, dar toate prelucrează aceleași produse agricole. Malawi are depozite mari de minerale valoroase, dar mineritul nu este încă stabilit. Creșterea animalelor este, de asemenea, grav limitată de abundența muștelor tse-tse care provoacă moartea animalelor. Acest lucru a făcut ca republica să fie dependentă de sprijinul umanitar și financiar din partea mai multor organizații internaționale.

Sărăcia și sărăcia fac parte din viața de zi cu zi pentru mai mult de jumătate dintre locuitorii din Malawi. Situația financiară a țării a adus cu sine probleme în domeniul sănătății: medicina este aproape inexistentă, iar statisticile arată că există un singur medic calificat la fiecare 17.000 de locuitori. Până la 13 la sută din populație este infectată cu HIV.

Locul 5 – Niger

Evaluare: 4.6

De la independența față de Franța, în 1960, și până în 2011, Nigerul s-a aflat într-o stare constantă de instabilitate politică. De la înființarea țării au fost schimbate șase regimuri și au avut loc mai multe lovituri de stat militare. 80% din suprafața țării este deșertică și aproape tot restul este teren arid, doar mici suprafețe din apropierea râului și a lacului Ciad fiind potrivite pentru agricultură la scară largă.

Republica Niger are o populație de 22 de milioane de locuitori și o suprafață totală de peste 1,2 milioane de kilometri pătrați. Cu toate acestea, țara are doar cinci orașe mari, o infrastructură foarte slabă și nicio rețea feroviară. Economia este axată pe agricultură și pe exploatarea minereului de uraniu, dar criza din anii 1980 a subminat grav exporturile de uraniu. Deși doar 3% din populație este oficial șomeră, veniturile oamenilor sunt atât de mizerabile încât două treimi dintre ei sunt lipsiți de cele mai elementare lucruri. Rata ridicată a natalității (în medie, fiecare femeie naște de șase până la opt ori) compensează cu greu rata record a mortalității infantile. Potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății, unul din șase copii din Niger moare din cauza foametei sau a bolilor înainte de vârsta de cinci ani.

PIB-ul (PPP) în țară este de aproximativ o mie de dolari pe persoană. Situația nu pare să se îmbunătățească în viitorul apropiat, deoarece lipsa unei educații minime (mai puțin de 30% dintre ei știu să scrie și să citească) continuă să forțeze populația Nigerului să muncească pe câmp, în mine și în fabrici de ciment, unde sunt plătiți prost.

Locul 4 – Republica Democrată Congo

Evaluare: 4.7

Republica Democrată Congo, fostă Zair, a suferit numeroase conflicte, dintre care cel mai grav a fost cel de-al doilea război din Congo, care s-a încheiat abia în 2002. Economia a fost, de asemenea, grav afectată de domnia dictatorului Mobutu, care a deturnat cinci miliarde de dolari din bugetul național. În prezent, PIB-ul pe cap de locuitor la PPS este mai mic de 900 de dolari.

Autoritățile din RD Congo încearcă să restabilească activitățile miniere, cum ar fi petrolul, aurul, cobaltul și altele, dar o mare parte din acest sector este ocupată de sectorul subteran. Industria minieră se află sub controlul companiilor străine și al crimei organizate, ceea ce face imposibilă exportul pe scară largă.

Peste 75% din cele aproape 70 de milioane de locuitori ai țării se confruntă cu insecuritatea alimentară. Acest lucru, combinat cu o situație medicală dezastruoasă, duce la o rată ridicată a mortalității. Foametea, bolile infecțioase și confruntările militare localizate au ucis 5 milioane de oameni în RD Congo în ultimii ani.

Locul 3 – Liberia

Evaluare: 4.8

Liberia a fost fondată de sclavii eliberați din America care au încercat să creeze un stat după modelul Statelor Unite ale Americii. Cu toate acestea, nu au reușit să construiască o democrație, cu atât mai puțin o economie americană. Țara, cu o populație de 4,7 milioane de locuitori, se confruntă acum cu o criză profundă cauzată de conflicte constante. În 1980, două războaie civile au urmat răsturnării președintelui, soldate cu sute de mii de morți și încheiate doar după intervenția forțelor de menținere a păcii ale ONU. Războiul a distrus începuturile de creștere industrială, iar din 2005 Liberia a trebuit să o ia practic de la zero.

Statul posedă resurse naturale valoroase, a căror exploatare, însă, este slabă din cauza lipsei de tehnologie și infrastructură dezvoltată. În plus, cea mai mare parte a bogăției naționale a fost privatizată de clasa conducătoare și de rudele acesteia. Populația activă a fost angajată fie în agricultură, fie în exploatarea rezervelor de minereu de fier deja aproape epuizate. O altă sursă de venituri guvernamentale este acordarea dreptului de a arbora pavilionul liberian contra cost pentru navele străine, permițându-le să treacă taxele portuare la tarife reduse.

PIB-ul (PPS) pe persoană este de 880 de dolari, ceea ce nu este surprinzător, având în vedere că 85% dintre locuitori nu au un loc de muncă formal. Chiar și în capitala Monrovia, majoritatea oamenilor sunt forțați să trăiască în barăci dărăpănate și să supraviețuiască cu mai puțin de 1,25 dolari pe zi.

Locul 2 – Burundi

Evaluare: 4.9

Ca și în cazul celorlalte țări din clasament, sărăcia din Burundi este în primul rând rezultatul unui război îndelungat, care a început aproape imediat după declararea independenței în 1962. Cel mai sângeros conflict a fost războiul civil dintre hutu și tutsi. Chiar și după ce războiul s-a încheiat, există încă ciocniri motivate etnic.

Burundi are o populație de aproximativ 12 milioane de locuitori. Aproape 90% dintre ei lucrează în agricultură, dar acest lucru nu împiedică sărăcia și malnutriția cronică. Singurele culturi care sunt exportate sunt cafeaua, ceaiul și bumbacul. PIB-ul pe cap de locuitor PPP este abia peste 800 de dolari. Țara nu poate spera decât la ajutor extern, dar economia Burundiului este neatractivă din punct de vedere investițional.

Condițiile de trai precare ale țării sunt un teren fertil pentru corupție, criminalitate galopantă și conflicte locale recurente. Infrastructura, sănătatea și educația sunt minime. Rata ridicată a natalității și speranța de viață scurtă, în medie de 50 de ani.

Locul 1 – Republica Centrafricană

Evaluare: 5.0

Fostă colonie franceză, Republica Centrafricană este independentă din 1960. Regimul colonial a fost înlocuit în curând de dictatorul sângeros Bokassa și a fost urmat de o succesiune de lovituri de stat militare, însoțite de distrugerea infrastructurii și a industriei. O mare parte din putere se află încă în mâinile grupurilor armate, a traficului de droguri, de arme și de persoane, a luptelor interne generalizate pentru teritoriu și sfere de influență.

Aproximativ cinci milioane de persoane trăiesc în Republica Centrafricană și se confruntă zilnic cu șomajul, lipsa de alimente și lipsa apei potabile. Nivelul PIB-ului bazat pe paritatea puterii de cumpărare este de 720 de dolari pe persoană aici. Marea majoritate a populației trăiește în adăposturi improvizate. Economia constă în principal din exportul de lemn și culturi precum tutunul sau cafeaua. De asemenea, are unele resurse naturale, în special depozite de diamante și minereu de aur, dar acestea sunt de mult timp deținute de corporații străine și nu generează prea multe venituri pentru populația locală.

O stare de semi-înfometare i-a obligat pe locuitori să mănânce orice, de la omizi prăjite până la carne de maimuță uscată. Există doar un număr mic de fonduri străine pentru asistență medicală, care nu pot face față cu focare frecvente de epidemii de toate tipurile. Speranța de viață este de 50 de ani, iar rata de alfabetizare este de aproximativ 12 la sută.