Care este diferența dintre un liceu și o școală normală

Întrebarea pentru părinți este: „Unde ar trebui să meargă copilul lor la școală??”Școala” nu poate fi numită inactivitate. În ciuda încercărilor programelor de stat de a îmbunătăți nivelul învățământului secundar general „pe toate fronturile” din țară, totul este departe de a fi perfect. În ridicarea instituțiilor de învățământ secundar „slabe” la nivelul celor „puternice”, statul nu are cu ce se lăuda, dar, în realitate, acest decalaj considerabil, care s-a format de-a lungul anilor, nu poate fi redus dintr-o lovitură. Liceu sau școală, care este diferența dintre ele și unde să studiezi? Acesta va fi subiectul articolului.

Punctul de vedere juridic

În primele decenii ale istoriei statului post-sovietic, politica educațională, ca multe alte lucruri, a fost lăsată în voia sorții. Speranța în efectul „magic” al faimoaselor „legi ale pieței libere”, când totul ar trebui să se rezolve de la sine, a distorsionat, de asemenea, învățământul secundar.

Sistemul de învățământ secundar a devenit un sistem ramificat, cu mai multe tipuri de școli secundare. Ele se deosebeau între ele atât din punct de vedere juridic, cât și în practicile lor pedagogice. De bine sau de rău, dar în realitate, încă de la început, un potențial elev se întâlnea cu o abordare diferită a finalizării învățământului secundar, iar nivelul unei instituții putea fi de multe ori mai mare decât cel al altei instituții.

Diferența dintre instituțiile de învățământ secundar general de bază, cum ar fi școlile, liceele și gimnaziile, a fost stabilită prin lege. Cu toate acestea, în 2012 va fi publicată noua lege privind educația în Federația Românesc. Are ca scop aducerea tuturor la același nivel, asigurând astfel egalitatea de calitate în învățământul secundar primit de elev în orice instituție.

Nu se poate aștepta ca legea în sine să transforme în mod magic potențialul pe care fiecare profesor l-a acumulat de-a lungul anilor, dar distincțiile formale și legale dintre ele au fost eliminate prin lege, astfel că acum toate au același statut: învățământ general.

Pe măsură ce legea a fost introdusă la nivel local, numele acestor instituții a început să se schimbe treptat, iar cele care se numeau licee și gimnazii au fost „transformate” din nou în școli. Acest proces se desfășoară mai rapid în capitală, deoarece București a schimbat deja numele celor mai multe dintre aceste clădiri aproape peste tot. Regiunile nu se grăbesc prea tare în acest moment, deoarece legea nu specifică durata acestei tranziții.

În deceniile post-sovietice menționate mai sus, liceele și colegiile care au apărut și au reușit să se impună pe „piețele sălbatice” ale educației au dobândit titlul onorific de instituții de învățământ de prestigiu. Nu este deloc surprinzător faptul că în aceste instituții, în cazul păstrării fostului personal pedagogic și al păstrării tradițiilor educației elitiste, la care aderă cu fermitate, nu se grăbesc să își schimbe numele. Acest „brand” a costat aceste echipe mulți ani de muncă și de căutare a soluțiilor optime în condițiile dificile de constituire a unei noi formațiuni statale. Legea le dă dreptul de a păstra cuvântul „liceu” în numele lor, dar numai ca denumire, nu ca formă juridică de organizare.

Pentru a fi mai clar, din punct de vedere juridic, cuvântul „liceu” sau „gimnaziu” de pe semnul ușii nu înseamnă mai mult decât „Solnyshko” sau „Cheburashka” în numele grădinițelor. Prin lege, toate liceele și școlile secundare superioare erau egale cu școlile și aveau un statut comun – instituții de învățământ general. Statutul tuturor acestor instituții are același statut: instituție de învățământ finanțată de la bugetul de stat. Toate școlile secundare din Federația Românesc vor intra de acum înainte în această categorie, indiferent de numele pe care și-l aleg.

Educația bazată pe profiluri, pe baza standardelor anterioare în educație

Modificările introduse de lege pe hârtie nu sunt suficiente în realitate pentru a influența practica deja consacrată a majorității instituțiilor de învățământ în implementarea programelor educaționale de nivel secundar. Egalizarea generală prevăzută de noua versiune a legii a fost menită să elimine diferențele dintre școli, dar cele care au rămas fidele tradițiilor lor au continuat să „țină pasul”. În plus, există noi perspective pentru organizațiile din domeniul învățământului secundar în ceea ce privește alegerea specializării.

Până în anul 2012 nu a existat o lege unitară care să reglementeze forma juridică a instituțiilor de învățământ ca atare. Ordinele private emise de Ministerul Educației și Științei din România pentru instituțiile de învățământ bazate pe programul de învățământ secundar sunt strictposibilități de profil diferențiate în funcție de statutul instituției:

1. Școlile gimnaziale au fost clasificate ca aparținând profilului umanist.

2. Liceele s-au distins cu profiluri tehnice sau de științe naturale.

3. În școlile specializate în studiul mai aprofundat al anumitor materii, profilul a depins de materiile alese pentru studiul aprofundat.

4. Școala secundară obișnuită nu avea specializări specifice și oferea copiilor un program de învățământ secundar general.

Extinderea independentă a profilului, în afara normelor stabilite de directivele Ministerului Educației și Științei, a fost în practică aproape imposibilă. A fost necesară o reorganizare semnificativă pentru a schimba sau a obține o direcție suplimentară în domeniul serviciilor educaționale furnizate. O astfel de reorganizare a fost mai degrabă realizată de școlile „obișnuite” care urmăreau să dobândească statutul de licee sau gimnazii. Liceele și gimnaziile în sine au aderat la direcția educației de profil care fusese deja aleasă o dată. Dorința elevilor înșiși, a părinților lor și chiar a administrației unităților nu a putut influența schimbarea profilurilor educaționale.

Avantajele noului model

Așa cum se întâmplă adesea în realitatea noastră, legea, introdusă de sus, vizează „binele comun”, fără a ține cont de interesele situației locale, ceea ce duce la adaptarea ei în contextul local. Cu toate acestea, în situația actuală a învățământului secundar din România, legea a adus mai multe beneficii și a fost transformată chiar de către cei care au pus-o în aplicare într-un instrument eficient pentru a îmbunătăți calitatea evoluțiilor existente în această direcție.

Deși formală la prima vedere, legea nu permitea doar fuzionarea instituțiilor de învățământ sub aceeași denumire, ci introducea un mecanism de reorganizare unificat pentru întregul sistem de învățământ secundar. Dispoziția actuală din partea 4, articolul 66 din legea federală „Cu privire la educația în FR” permite oricărei școli să aleagă în mod independent orice specializare, chiar dacă nu este legată de un anumit subiect.Există o experiență similară în unele licee din Sankt Petersburg și București, unde liceele combină până la 4 profiluri:

1. tehnică;

2. lingvistică;

3. Socio-economic;

4. în mod natural – științific.

În general, în toată țara existau din ce în ce mai multe licee cu profiluri multiple.

Legea însăși prevedea ca toate școlile din țară să facă treptat tranziția de la o singură „paradigmă a învățământului secundar” la un curriculum orientat spre profesii, permițând elevilor de gimnaziu să își „simtă” traiectoria educațională pe baza intereselor și abilităților personale.

În realitate, această lege a restricționat în primul rând acele instituții de învățământ care au acumulat deja potențialul pentru un astfel de salt calitativ în extinderea gamei de servicii de educație generală.

Pentru alții, „media din rândul elevilor de liceu”, simpla dorință de a schimba situația din instituția lor nu este suficientă. Pentru extindere, cel puțin un suport logistic decent pentru extinderea preconizată a profilului și, bineînțeles, personal didactic cu potențial înalt calificat.

Noua abordare a îmbunătățit în mod fundamental situația din sistemul de învățământ secundar. A apărut o oportunitate de orientare profesională timpurie, prin posibilitatea de specializare în școlile secundare superioare și de formare pre-profesională în școlile secundare. Cu standardele rigide anterioare, posibilitatea de a lua în considerare abilitățile, capacitățile și dorințele individuale ale elevilor era aproape inexistentă.

Cu toate acestea, ar fi naiv să credem că însăși punerea în aplicare a legii a motivat toate instituțiile de învățământ să îmbunătățească calitatea educației pe care o oferă elevilor. Pentru școlile cele mai „obișnuite” acest lucru a devenit un stimulent pentru dezvoltare, dar acele licee și gimnazii, care au o experiență și tradiții îndelungate, nu se grăbesc să se extindă și, în principiu, își construiesc activitatea pe aceleași principii ca înainte de reformă, care, totuși, dacă au o bună reputație, nu o afectează deloc. Principiul „mergeți încet, departe veți fi”, în cazul lor este justificat.

Astfel, școlile secundare obișnuite au dobândit mult mai multe oportunități decât înainte și pot introduce programe suplimentare de educație de profil în conformitate cu FSES.

Unde va fi mai bună educația??

Toate cele de mai sus fac să fie greu de crezut că liceele și liceele nu mai sunt diferite. Din punct de vedere legal, nu există nicio diferență, iar statul face tot posibilul să le egalizeze, cum se spune, de facto, de asemenea. Cu toate acestea, până în prezent, totul se află în procesul de căutare a condițiilor ideale, a căror realizare, după cum știți, este un proces de lungă durată.

În timp ce statul „trage” liceele obișnuite la nivel de liceu și gimnaziu, nici instituțiile care au ajuns la nivel „elitist” nu stau pe loc, aprofundând și, în unele cazuri, extinzând domeniul de aplicare a ofertei de educație de înaltă calitate pentru elevii lor. Schimbarea denumirii nu a afectat în niciun fel capacitatea lor, iar nivelul de calitate a educației pe care o primesc, chiar dacă sunt transformate într-o școală obișnuită cu număr, este în continuare superior școlilor „medii”.

Legea din 2012 în sine nu a dus la dispariția vechilor instituții de învățământ și la apariția unor instituții fundamental noi în locul lor. Vechile licee și școlile secundare superioare sunt încă dotate cu profesori puternici, păstrează resurse materiale excelente și au mai multe dezvoltări în domeniul programelor de perfecționare. Școlile au primit doar o șansă de a-și atinge nivelul, pe care o realizează cu mai mult sau mai puțin succes, în funcție de condițiile specifice. Deci, răspunsul la întrebarea „Ce este mai bine pentru copilul tău – școală sau liceu??”Întrebarea este, în cele mai multe cazuri, evidentă și se află la suprafață.

Ce fel de educație se oferă acum în licee și ce ar trebui să fie luate în considerare atunci când alegeți această instituție

Domeniul de aplicare al educației oferite de licee este în continuă expansiune. Multe instituții de învățământ superior din țară introduc licee specializate, însă, din cauza implementării legii menționate mai sus, până în prezent pot fi menționate următoarelelista va crește în mod constant:

1. Fizică și matematică;

2. Chimie și biologie;

3. Socio-economic;

4. Filologice;

5. Profiluri lingvistice ale învățământului.

Atunci când alegeți o instituție de învățământ care are cuvântul „liceu” în denumire, există anumite detalii care trebuie luate în considerare în prealabil:

1. Numele însuși al instituției corespunde cu esența.Este mai bine să citiți istoria instituțiilor de învățământ din oraș, să faceți cercetări și să găsiți cu adevărat acele instituții care de mulți ani au lucrat pe programul liceului, chiar dacă acum se numesc pur și simplu școli.

2. Țineți cont de aptitudinile de învățare ale copilului, Motivul principal este că o sarcină majoră în paralel cu învățământul secundar general obligatoriu poate să nu i se potrivească.

3. Aflați câți copii sunt în clase, câți ani de experiență au profesorii,Disponibilitatea și utilizarea practică a resurselor materiale și tehnice în instituția de învățământ aleasă. În cazul în care clasele sunt formate din 26 sau mai mulți elevi, profesorii sunt toți tinerii specialiști, iar baza este „insuficientă” sau este folosită ca „muzeu”, merită luată în considerare alegerea.

4. Pentru a afla dorințele și înclinațiile proprii ale copilului. În orice caz, școala secundară inferioară nu necesită o pregătire specializată, iar la gimnaziu multe lucruri sunt deja clare.

Situația actuală a învățământului din țară. Perioada avantajoasă de astăzi este diferită de cea anterioară. Este doar o chestiune de a găsi calea potrivită și de diligența copilului.

Articolul se bazează pe: Legea federală „Cu privire la educație în Federația Românesc” și materiale ale profesorilor și practica educațională a personalului din Casa de copii Solnyshko RK domsolnyshko.kz/o-nas/o-detskom-dome/