Tehnicile proiective sunt cele mai potrivite pentru diagnosticul psihologic al copiilor. Una dintre cele mai informative tehnici sunt desenele realizate pe o anumită temă. Cu ajutorul acestor date, puteți spune multe despre starea actuală a copilului, despre relațiile din cadrul familiei și cu colegii. Le sugerez părinților să se familiarizeze cu o listă scurtă de reguli și restricții pentru tehnicile proiective:
-
Un criteriu limitativ este vârsta de până la 3 ani.Chiar și în al patrulea an de viață, copiii au o stăpânire slabă a imaginilor artificiale. Le place să deseneze, dar nu dau un sens desenului. De asemenea, analiza unei capodopere în funcție de culoare nu are sens înainte de vârsta de 3 ani. Adesea, copilul alege stiloul sau creionul cu vârf de pâslă mai aproape de mână.
-
Nu se vor face corecturi sau mustrări pe desen. Dați-i frâu liber copilului mic. Lasă-i să-și aleagă propriile culori și să deseneze cum doresc. Numai atunci datele pentru diagnostic vor fi exacte.
-
Asigurați un mediu calm, fără distrageri. Copiilor sub vârsta școlară le poate fi dificil să se concentreze, mai ales dacă există distrageri. Așezați-vă copilul la masă, închideți televizorul și puneți deoparte gadgeturile (tablete, telefoane, console de jocuri).
-
Nu trageți concluzii doar din desen. Psihologii efectuează un complex de tehnici pentru a trage concluzii despre starea actuală a copilului. Așadar, nu încercați să vă bazați doar pe datele obținute în urma analizei desenului. Uneori, conținutul său este influențat de o serie de factori externi: o ranchiună față de o rudă (de exemplu, faptul că nu a obținut ceea ce și-a dorit), o stare de spirit proastă etc..
În acest articol vă veți familiariza cu bine-cunoscuta metodă proiectivă „Desen de familie” și veți învăța cum să o interpretați. Veți învăța, de asemenea, principiile de bază ale interpretării desenelor copiilor.
Metodologia proiectivă a desenului de familie
Determinarea originilor exacte ale tehnicii este dificilă, deoarece mulți oameni de știință s-au gândit la eficacitatea interpretării unui desen de familie pentru a diagnostica relațiile intrafamiliale. Este general acceptat faptul că fondatorul B. Hulse, deoarece scrierile sale conțin cele mai vechi referiri la aceasta. Mulți psihologi au contribuit la dezvoltarea tehnicii. B iese în evidență în mod special. Woolf, care a identificat o serie de criterii de analiză a desenelor copiilor. Tabelul de mai jos enumeră aceste criterii cu descrieri probabile pentru interpretare.
| Criteriul | Exemple | Interpretare |
| Consecvență | Copilul desenează primul | Simte că este un membru important al familiei. Sunt șanse ca el să își manipuleze abil părinții și ei să cedeze manipulării sale. |
| Mama, tata sau un alt membru al familiei este pe primul loc | Acest membru al familiei este semnificativ pentru copil, dându-i autoritate, dându-i un rol principal în familie. | |
| Poziționarea în spațiu | Poziționate unul lângă altul | Caracteristica apropierii emoționale, a bunelor relații, a încrederii. |
| Aranjamentul „nelalocul lui” | Neîncredere, dorință de distanțare, excludere. De asemenea, poate însemna că copilul știe foarte puține lucruri despre acest membru al familiei și îl vede rar. | |
| Absența unui anumit membru al familiei | Nici un membru al familiei în desen | Este o dorință de a-l exclude din familie. Poate fi legat de atitudini negative, sentimente neplăcute, care asociază copilul cu acest membru al familiei. |
| Niciun copil în imagine | Extrem de rar, ceea ce indică lipsa sentimentului de implicare a copilului în familie. se prezintă ca o entitate separată, detașată de relația de familie. | |
| Creșterea proporțiilor în desen | Într-un desen, copilul se desenează pe sine însuși în proporții mari | Acest lucru indică un sentiment exagerat de auto-importanță la copil. |
| Desenează în proporții mari un alt membru al familiei | Reflectă poziția dominantă a membrului familiei în viziunea copilului. | |
| Proporții diminuate în desen | Opusul interpretării anterioare: lipsa sentimentului de autoapreciere sau de neputință a celuilalt membru al familiei. | |
| Proporții crescute ale unor părți ale corpului | Creșterea/reducerea dimensiunii ochilor | Desenarea clară a ochilor, cu o creștere deliberată a dimensiunii, simbolizează un sentiment de teamă. Desenarea genelor indică o dorință de a fi atractiv în exterior. |
| Mărirea/reducerea gurii | Gura mare, deschisă, cu dinții scoși, înseamnă agresivitate verbală. Desenarea buzelor – sensibilitate emoțională. Gura ca o linie dreaptă – furtivitate, iar o limbă bine definită simbolizează vorbăria. | |
| Brațele mărite/reduși | Mâinile simbolizează controlabilitatea emoțiilor și prezența forței fizice. Lipsa mâinilor în imagine indică timiditate, timiditate. Brațele puternic trase, întinse în lateral sau ridicate, sunt un semn indirect de agresivitate, neliniște. | |
| Extinderea/reducerea picioarelor | Picioarele puternice, solide și mari reprezintă asertivitate, sprijin în convingeri și îndrumare parentală. Picioare slabe, subțiri, mici – nesiguranță, sentiment de neajutorare și lipsă de încredere în viitor. | |
| Extinderea/reducerea urechilor | Urechile simbolizează interesul, curiozitatea, curiozitatea, curiozitatea. În mod corespunzător, o schimbare în mărimea lor sugerează o exagerare sau o subestimare a acestor calități. |
Aceste criterii au dat naștere la o variație în interpretarea desenelor de familie. Criteriile de evaluare descrise se aplică oricărei alte descrieri a tehnicii. Urmașii care dezvoltă și perfecționează metodele proiective de diagnostic psihologic au adăugat detalii noi și importante la tehnica Desenului de familie. De exemplu, R. Burns și F. Kaufman a sugerat o modificare a instrucțiunilor pentru tehnica. Copiilor li se dă sarcina de a-și desena familia în timp ce fac ceva (Kinetic Family Drawing, în continuare KRS). Aceasta lărgește câmpul de diagnosticare și permite o analiză mai profundă a relației. Sunt analizate următoarele puncte:
-
Cifre individuale.Evaluat în conformitate cu criteriile B descrise în tabel. Woolf, se adaugă și o evaluare a colorării emoționale a desenului (presiune, alegerea creionului, tăieturi, comentarii în timpul desenului etc.)..).
-
Acțiunile copilului. Semnificațiile simbolice ale acțiunilor reprezentate în desen indică natura relațiilor din familie și prezența punctelor „problematice” și a momentelor de anxietate în copil. De exemplu, reprezentarea unui meci de baseball sau a unui alt joc de competiție simbolizează spiritul de competiție, un mediu încărcat de emoție. Observarea focului poate simboliza furia, agresivitatea.
-
Stil CPS. Performanța stilistică a unui copil care crește într-o familie solidară, cu relații sănătoase, este caracterizată de. Toți membrii familiei sunt implicați într-o activitate comună și sunt plasați unul lângă altul în desen. Abaterile de la stilul standard sunt adecvate pentru interpretarea abaterilor de relație. De exemplu, inactivitatea între membrii familiei poate fi interpretată ca o lipsă de intimitate între ei, indiferență față de celălalt. Membrii familiei aflați în colțuri diferite ale foii sau cu linii clare trasate între ei, reflectă separarea, conflictul și tensiunea.
-
Simbolurile CPC. Acest criteriu de evaluare a fost preluat de dezvoltatori din teoria psihanalizei și se bazează pe asociațiile inconștiente ale copilului. Obiectele și simbolurile repetate în desene pot fi interpretate ca semne simbolice. De exemplu, scara asociată cu realizarea, ambiția. Simbolismul social prezent și în desenele copiilor.
Analiza caracteristicilor grafice ale desenului
Caracteristicile grafice includ gradul de apăsare a creionului, prezența elementelor însoțitoare, utilizarea spațiului și curățenia desenului în ansamblu. Ele reprezintă componenta emoțională a personalității copilului și spun despre starea de spirit a acestuia în momentul desenului. Tabelul următor detaliază interpretarea caracteristicilor grafice.
| Indicator | Descriere | Interpretare |
| Presiune | Clar, pronunțat. | Stare emoțională echilibrată, stabilitate și calm. |
| Slab, cu linii punctate. | Indică un copil timid, timid. Se îndoiește de el însuși și se teme să facă o greșeală. | |
| Intensitate excesivă, cu stratificare de linii. | Exprimă suferința emoțională a copilului. Suprapunerea indică nervozitate, temeri, îngrijorări. | |
| Presiune care rupe hârtia. | Acesta este un semn direct de agresivitate care își găsește expresia în manipularea cu creionul și hârtia. | |
| Utilizarea spațiului | Utilizarea uniformă a spațiului. | Copilul este calm, bine echilibrat. El dezvoltă o imagine pozitivă a relațiilor de familie. |
| Concentrarea modelului într-o singură zonă (încercarea de a încadra modelul într-o parte mică și separată a foii). | Indică temeri, timiditate și îngrijorări. | |
| Împrăștiate pe întreaga foaie. | Separarea și izolarea deliberată de restul familiei este un semnal al sentimentului de respingere. Simt că familia nu-i acceptă sau nu-i iubește. | |
| Prezența unor caracteristici speciale | Tragerea în evidență. | Manifestă încercări de a evita imaginile negative, de a uita evenimentele și impresiile neplăcute. Cel mai adesea, un membru al familiei cu care copilul are sentimente negative este tăiat (chiar dacă nu este vinovat pentru acestea). |
| Separarea figurilor din desen prin trăsături, linii. | Încearcă să stabilească limite, separând emoțional o persoană de alta. Sau este o dorință de a se proteja de persoanele cu care copilul are o relație dificilă. | |
| Corecții multiple, încercări de a șterge și corecta desenul de pe foaie. | Simbolizează frica, anxietatea, teama de a face o greșeală. Acest lucru se poate datora faptului că părintele narcisist își proiectează așteptările asupra copilului mic. |
Analiza psihologică a preferințelor de culoare
După 3,5 până la 4 ani, alegerea culorii contează în interpretarea desenului unui copil. Copiii folosesc în general o medie de 5 până la 6 culori.Ce înseamnă să alegi o culoare și cum să o asortezi cu un model:
-
Se face în culori vii și în cantități mari. Copilul este sigur pe sine, stabil emoțional și fericit. La evaluarea culorilor predominante (1-2 culori), acestea pot fi interpretate astfel.
-
Desenul este realizat în 1-2 culori. Copilul este lipsit de emoții pozitive și are nevoie de grija și atenția părinților.
-
Se face într-o singură culoare închisă. Copilul manifestă lipsă de dorință de deschidere, lipsă de interes față de sarcină și o încercare de a evita procesul în sine.
Acum să ne uităm la descrierile culorilor conform clasificării Lucher (creatorul testului de culoare Lucher):
-
Verdemanifestă curiozitatea, dorința și capacitatea copilului de a construi relații cu colegii și adulții. Ele sunt caracterizate de echilibru și liniște. Uneori, alegerea acestei culori simbolizează o dorință inconștientă de afecțiune și atenție.
-
AlbastruFolosiți copii care sunt echilibrați, lenți și predispuși la acțiuni deliberate. Le place ordinea, desenele îngrijite și colorate și apreciază când există pace și armonie în familie.
-
Marosimbolizează fiabilitatea, rezistența, stabilitatea. Prevalența sa în desen poate indica o lipsă a acestor calități în relațiile de familie.
-
Culoarea violetAsociat cu singurătatea, singurătatea. Copilul poate experimenta aceste sentimente și încearcă să le exprime prin artă.
-
Portocaliupreferat de copiii activi și curioși. Uneori le este greu să se concentreze. Sunt, de asemenea, nestatornici și au adesea stări de spirit schimbătoare.
-
RoșuAsociat cu dragostea, bucuria, fericirea. Cu toate acestea, o creștere bruscă a cantității de roșu în desene, combinată cu alte semne (dinți, mâini ridicate în sus, ochi mari) este un indiciu de agresiune.
-
NegruAsociat cu nervozitatea, temerile și nesiguranța. Se poate ca copilul să treacă printr-o perioadă dificilă și să aibă nevoie de atenția unui adult.
-
Albastrusunt alese de visători și fanteziști. Un copil privește lumea cu încredere și este deschis la oameni și evenimente noi.
-
Galbenîi plac copiii activi, deschiși la minte.
-
Albeste asociat cu emoții profunde și abilități analitice dezvoltate. Este folosit de copiii sensibili care sunt predispuși la reflexie.
Concluzie
Este fascinant să înveți despre copilul tău prin intermediul creativității sale. Desenul spune multe nu numai despre familie, ci și despre starea emoțională a unui copil. Este important să interpretați corect convențiile și să fiți atenți la factorii situaționali (lipsa culorilor, prezența distragerilor, starea actuală a copilului).
Ce informații putem deduce despre familia dumneavoastră pe baza desenului unui copil? Cum ne putem baza pe acest desen pentru a înțelege mai multe despre dinamica și relațiile din cadrul familiei?
Bazându-ne pe desenul unui copil, putem deduce informații importante despre familia sa. De exemplu, relația cu părinții poate fi reflectată în dimensiunea sau poziția acestora în desen, în detaliile sau absența lor. De asemenea, numărul membrilor familiei și modul în care aceștia sunt reprezentați pot oferi indicii despre dinamica familială și relațiile dintre aceștia. Culorile, expresiile sau evenimentele reprezentate pot releva emoții sau stări de spirit ale copilului în legătură cu membrii familiei. Înțelegând aceste aspecte, putem obține o imagine mai clară asupra relațiilor și dinamicii din cadrul familiei sale.