6 tehnici eficiente pentru a învinge fricile din copilărie

Copiii experimentează lucrurile în mod diferit datorită imaginației lor bogate și a credinței autentice în magie. Ele însuflețesc imaginile, spiritualizează obiectele. Aceste momente minunate formează baza pentru dezvoltarea gândirii creative, care este o față a monedei. Fantezia exacerbată contribuie, de asemenea, la fobii nefondate în copilărie, bazate pe percepții subiective acute. Iar la copii, nu există nicio diferență între o frică reală și una nefondată – ei le experimentează cu aceeași dificultate. În acest articol, vom cunoaște sursele diferitelor fobii la copii și vom găsi instrumente psihologice eficiente pentru a le trata.

Cauzele temerilor

Și adulții au o serie de temeri care contribuie la creșterea anxietății și a stresului cronic. Dar este mai ușor pentru ei să accepte faptul prezenței lor și să raționalizeze emoția trăită. Copiii nu au dobândit încă mecanisme de reglare a sentimentelor, se tem de sentimentele neplăcute care însoțesc experiența fobiei. De aceea este atât de important să identificăm la timp sursa lor și să începem să le corectăm. Psihologii spun că următoarele cauze declanșează temerile la copii:

1. Frica. Un fenomen pe termen scurt, care a provocat o furtună de emoții la un copil, poate foarte bine să se dezvolte într-o stare susținută de frică. De exemplu, dacă este înțepat de o albină și simte o mare durere, va dezvolta, în consecință, o frică de insecte (insectofobie). Un stimul de un anumit caracter este urmat de o reacție corespunzătoare. Important este că spaima de moment nu se traduce întotdeauna într-o stare permanentă. Acest proces este influențat de prezența altor factori complicanți: tensiuni familiale, probleme de adaptare etc..

2. Experiențe negative. Copiii mici învață deja primele modele de cauză și efect. Dacă o anumită acțiune vă face să vă simțiți inconfortabil, devine emoțional deprimat. Și repetarea repetată a acțiunii este deja asociată cu neplăcerea. Prin urmare, copilul, anticipând evenimentele, experimentează frica. De aici și teama de medicii în halate albe, de exemplu.

3. Pedeapsa fizică.Violența, fie că este exercitată asupra unui copil ca pedeapsă sau fără motiv, evocă emoții negative, îndreptate către persoanele care o comit și către noi înșine. Neputința pe care o simt copiii atunci când sunt expuși la stimuli fizici generează sentimente de nesiguranță și lipsă de apărare. Frica de întuneric, de străini, adică fobii în care copilul vede o amenințare potențială.

4. Hypercare. Hiperprotecția se bazează pe generarea deliberată de temeri pentru a proteja copilul de posibile amenințări. Spunându-le că pericolul pândește după fiecare colț nu este perceput ca o măsură de avertizare. Copiii au o credință profundă în părinții lor și devin mai fobici pe măsură ce se maturizează.

5. Depresie emoțională. Mama și tata sunt stâlpii de securitate, siguranță și reasigurare. Când două dintre persoanele cele mai apropiate de un copil sunt respinse emoțional, nu sunt iubite sau îngrijite, relația lor cu lumea se bazează pe sentimente de pericol și ostilitate. Temerile provin dintr-un sentiment acut de amenințare. Și cum bebelușii neiubiți văd amenințări peste tot, este ușor să se formeze fobii.

6. Cerințe sporite. Percepția mamei și a tatălui despre realizările, succesele și abilitățile copilului lor, exprimate prin sprijin și laude – baza unor relații părinte-copil pline de încredere și căldură. Când dragostea părinților, care nu se bazează pe raționalitate, trebuie câștigată prin efort constant, este traumatizantă pentru copil. Temerile sociale și problemele din psihologia personală derivă din această cauză.

7. Vizionarea de filme și desene animate cu o poveste înfricoșătoare.Impresia și imaginația îi desenează copilului imagini înfricoșătoare care nu sunt legate de obiecte specifice. Dar vizionarea unui film cu figuri înfricoșătoare viu colorate în complot multiplică experiența copilului, inducând temeri intense și nefondate.

8. Boală mintală asociată.Condițiile patologice bazate pe o funcționare defectuoasă a creierului pot fi o sursă naturală de fobii persistente la un copil. Acest lucru poate fi determinat printr-o examinare medicală efectuată de specialiști. Dacă se suspectează o problemă de sănătate mintală – consultați un neurolog sau un psihiatru pentru a primi sfaturi care să risipească orice îndoieli și pentru a afla cu certitudine dacă există o problemă.

9. Anxietate parentală.Părinții anxioși, care au o serie de temeri și manifestă un comportament anxios, inculcă involuntar temerile lor copiilor lor. Atitudinile lor față de stimuli stresanți, dificultăți și amenințări sunt adoptate de copil, care ia aceste reacții ca referință. Avertismentele constante, de exemplu „nu sări sau vei cădea”, creează sentimente inconștiente de anxietate.

10. Probleme în relațiile dintre părinți. Climatul emoțional din familie este o condiție prealabilă importantă pentru dezvoltarea copilului. În funcție de natura acestui climat, se formează o masă de sentimente. De exemplu, un mediu conflictual, tensionat între părinți pune bazele vinovăției (copilul își asumă rolul principal în acest sistem de relații), anxietății (provenite din incertitudinea și lipsa de stabilitate), temerilor.

11. Discuție între adulți.De multe ori nu ne dăm seama că, atunci când suntem cu copiii noștri, discutăm cu alții despre lucruri care nu sunt tocmai pentru urechile copiilor: știri despre agresiuni, problemele grave de sănătate ale cuiva etc.. Aceste informații, auzite involuntar din dialogul altcuiva, sunt percepute de copiii mici mult mai mult decât ne dăm seama. Ulterior, ea devine baza unor noi temeri.

Ce temeri există

În funcție de sursa fricii, se formează tactici pentru a o corecta. De exemplu, anxietatea socială este corectată prin tehnici care îmbunătățesc abilitățile de comunicare, cresc capacitatea de adaptare și tehnici care stabilizează starea emoțională curentă. Vă sugerez să vă familiarizați cu principalele grupuri de fobii ale copiilor, prezentate în tabelul următor.

Tehnici psihologice pentru a face față anxietății

exemplul și sprijinul părinților este cea mai importantă condiție prealabilă în tratarea fobiilor copiilor. Sensibilitatea față de sentimentele copilului, dorința de a ajuta și dragostea necondiționată maximizează eficiența următoarelor măsuri terapeutice de corectare a fobiilor.

Sarcinile de bază ale tratamentului sunt:

1. Împiedicați temerile din ochii copilului prin eliminarea componentei emoționale și afective negative a acestora.

2. Arătați-le copiilor cum să își exprime sentimentele și învățați-i aceste abilități.

3. Învățarea modului de a face față emoțiilor negative prin joc.

4. Dezvoltarea unor strategii psihologice adecvate de adaptare.

Va fi dificil să puneți în aplicare pe deplin toate aceste sarcini acasă cu bebelușul dvs., deoarece este nevoie de întreaga atenție și de abordarea practică a unui profesionist. Dar tu însuți poți începe munca și corecta temerile superficiale. Metodele de lucru sunt prezentate mai jos.

Terapia prin artă

Cea mai simplă procedură de aplicare a art-terapiei este următoarea

1. Ia câteva foi de hârtie și creioane colorate atât cu culori sumbre, cât și cu culori vii, vesele.

2. Vorbiți cu copilul dumneavoastră despre necesitatea de a-și desena obiectul fricii pe o foaie de hârtie. Este important să nu interveniți în procesul de desen și să nu vă impuneți ideile asupra acestuia. Ar trebui să vină în mod natural, astfel încât frica să fie descrisă pe baza unor experiențe subiective.

3. După ce ați terminat desenul, intrați în proces și sugerați să faceți frica amuzantă, să o faceți amuzantă. De exemplu, desenați o pălărie amuzantă, baloane viu colorate, pantofi ridicoli și alte lucruri mici care lipsesc imaginea de detalii înfricoșătoare.

4. Vorbiți despre rezultat. Permiteți-i copilului să vă dea feedback și să se autoevalueze dacă imaginea fobiei sale s-a schimbat. Cuvintele tale trebuie să transmită un mesaj pozitiv. Este important să lăudăm artistul pentru creativitatea și curajul său.

Această tehnică funcționează dacă frica are o imagine fizică concretă. Temerile abstracte, cum ar fi frica de întuneric, singurătatea, sunt dificil de reprezentat într-un desen pentru copiii mici.

Terapie de basm

Tehnica este bună datorită versatilității sale: orice fel de poveste poate fi inclusă în basmul despre diferite grupuri de temeri. Există materiale gata pregătite cu conținuturi orientate spre corectarea lor. Dar poți fi creativ și să inventezi un basm pe cont propriu. Pe ce elemente se bazează lucrările terapeutice:

1. Un protagonist care are aceeași teamă ca și copilul.

2. Dificultăți, anxietăți care însoțesc experiența acută a fobiei.

3. Tactici comportamentale ale protagonistului care îl ajută să scape de frică (acțiuni concrete, cuvinte, sentimente, emoții).

4. Final pozitiv, în care protagonistul depășește dificultățile și își pierde frica. Este important să descriem componenta emoțională: ce emoții a trăit în timpul luptei și ce a simțit când a scăpat de frică.

Joc de rol

Sunt o metodă excelentă de remediere pentru copiii preșcolari, deoarece jocul este o noutate centrală a acestei perioade. În joc, copilul își asumă rolul unui temerar care poate depăși cu ușurință orice dificultăți. Realizarea faptului că acțiunea are loc în afara realității îl ajută să simuleze situația de frică și să o depășească cu succes. Emoțiile și experiențele pozitive din joc ajută la corectarea fobiei.

Crearea unui simbol tangibil de securitate

O jucărie ar putea fi un astfel de simbol. Îi dai un nume, inventezi o întreagă poveste a vieții sale. Să fie Tony Ursul îndrăzneț. Tony a salvat și a ajutat de multe ori alți pui în Valea Marmeladei. După aceea, a decis că va ajuta oamenii și îi va salva de întuneric, singurătate, monștri (în funcție de ce se temea copilul). Când jucăria este aproape, nu are de ce să se teamă. Merită să subliniem că aceasta este doar o soluție temporară la problemă.

Respectul pentru rutina zilnică

Temerile de anxietate se nasc din haosul din viața unui copil. Așa că trebuie să vă raționalizați ziua cât mai mult posibil – treziți-vă și culcați-vă la aceeași oră, mâncați, mergeți la plimbare etc.. Aceste momente fac ca zilele să fie previzibile, iar ceea ce se știe este întotdeauna acceptat fără suspiciune. Un somn sănătos asigură o recuperare completă după activitățile zilei, ceea ce este foarte important pentru copiii mici.

Monitorizează îndeaproape ceea ce vede și aude copilul

Fie că e vorba de un film sau de o conversație pe care o ai cu un prieten la o cafea, surprinsă involuntar de un copil mic și curios, analizează critic tot ce. Imaginile vii și înfricoșătoare din desene animate lasă o impresie puternică în memoria unui copil, iar o imaginație bogată o completează cu detalii și detalii și mai înfricoșătoare. instrucție 1 În. Pe scurt, informația care este percepută de copil trebuie să treacă printr-un filtru riguros, astfel încât rezultatul să fie un rest util.

Concluzie

Experiența acută a fricii îi împiedică pe copii să se bucure de plăceri simple: jocuri, desene animate, plimbări etc.. Emoțiile intense care însoțesc fobiile sunt mai bine tolerate de copiii mici sensibili decât de cei mai mari. De aceea este atât de important să recunoaștem că există o problemă și să ne apucăm să o rezolvăm.