7 moduri de a gestiona frica și anxietatea pentru un copil

Fiecare părinte, mai ales mama, privește cu respirația tăiată și cu o teroare tăcută cum copilul lor se grăbește cu capul înainte pe drumul stâncos. Îmi vin în minte imagini teribile de genunchi rupți și lacrimi amare. În situația descrisă, anxietatea are o valabilitate practică: copiii mici nu sunt capabili să anticipeze rezultatele acțiunilor lor și ale celorlalți și au o coordonare slabă în spațiu. Dar există, de asemenea, momente în care sunteți în mod constant îngrijorat că se va întâmpla ceva cu copilul. Un sentiment inexplicabil de teamă te împiedică să te bucuri în siguranță de viața de părinte.

Există un concept de anxietate nevrotică. În acest caz, subiectul acestei condiții este un copil. Implică un sentiment inconștient că individul nu este în siguranță și că este amenințat. Acest sentiment este detașat de realitate, sau slab legat de fapte reale. Într-un astfel de caz, este nevoie de un psiholog pentru a ajuta să ajungă la rădăcina problemei și să învețe cum să facă față sentimentelor împovărătoare. În acest articol vom examina sursele de anxietate nevrotică pentru copil, modul în care afectează copilul și vom găsi modalități de a corecta anxietatea. instrucție 1 În acest articol, vom vedea.

Cauzele apariției anxietății permanente în raport cu copilul

Frica de a pierde copilul este în centrul anxietății. Acestea încep în momentul în care se descoperă sarcina și continuă adesea pe tot parcursul vieții adulte. Impulsuri programate genetic pentru a menține viabilitatea urmașilor.Există mulți factori socio-psihologici care provoacă anxietate în cazul copiilor:

1. Așteptări exagerate în ceea ce privește rolul ei ca părinte. Când mama sau tata își pun ștacheta pentru a fi părinte prea sus, le este greu să o atingă. Sentimentul că nu face suficient pentru a asigura bunăstarea copilului. Conflictul dintre așteptări și realitate generează anxietate.

2. Supraviețuirea experiențelor negative. Întreruperea sarcinii, pierderea copilului, în cele mai multe cazuri duc la anxietate în viitor. Frica de o altă pierdere nu este greu de înțeles, dar este dificil să lucrezi singur cu ea. Înainte de a planifica o sarcină, este important să vă ocupați de o pierdere anterioară.

3. Depresia latentă. Perioadele lungi de lipsă de odihnă, incapacitatea de a-și lua timp pentru sine și monotonia regulată provoacă dorul de casă. Uneori nostalgia se transformă în depresie, care nu este luată în serios. Această afecțiune provoacă temeri nefondate și anxietate constantă.

4. Lipsa de împlinire în alte poziții de rol. Un accent pe rolul de mamă o preocupă pe femeie. Doar în această poziție își găsește chemarea. Doar absența altor interese are un efect negativ asupra sănătății psihologice.

5. Transmiterea mecanismelor de răspuns de la părinți. Atunci când părinții tăi te avertizează și îți vorbesc în mod constant despre ororile lumii și ale societății din jurul tău, tu adopți un model de reacție similar. Și apoi să o transmitem generației următoare.

6. Modificări postpartum. Modificările fondului hormonal datorate nașterii recente afectează funcția cerebrală. Ca o consecință a acestor schimbări, psihicul femeii devine fragil și vulnerabil. Apar, așadar, temeri, angoase, îngrijorări inexplicabile.

7. Emoții reprimate. Nemulțumirea subconștientă față de rolul de părinte generează vinovăție și rușine. Anxietatea crescută și îngrijirea cuprinzătoare acționează ca o funcție compensatorie pentru sentimentele negative.

Cum afectează anxietatea nevrotică personalitatea copilului

Preocupările și temerile părinților asociate copilului au o influență puternică asupra identității acestuia. Cum anume se manifestă aceste influențe:

1. Copilul începe, de asemenea, să se îngrijoreze.Grijile tatei și mai ales ale mamei se transmit copiilor. Le este frică de diferite lucruri: insecte, zgomote puternice, situații de eșec, străini și chiar colegi. Consecința de a fi precaut îi obligă să își limiteze activitățile cognitive și sociale. Sunt extrem de responsabili și evită pericolele închipuite.

2. Încercarea de a face pe plac părinților și reprimarea sentimentelor negative. În încercarea de a evita anxietatea părinților, copilul încearcă să arate doar calități pozitive. Lipsa de evacuare a sentimentelor negative afectează sănătatea psihologică. În loc să exprime în mod egal negativitatea, toate grijile și temerile se transformă în izbucniri violente.

3. Se simte nesusținut și nesusținut.Părinții anxioși sunt incapabili să ofere sprijin atunci când apar dificultăți, deoarece ei înșiși sunt copleșiți de valul de îngrijorare. Ca urmare, copilul este lăsat singur cu temerile sale și se simte nesigur cu mama și tata.

4. Nu învață modalități de a face față anxietății sale. Răspunsurile reziliente și constructive la stres se învață de la adulți responsabili și echilibrați. Dacă acestea nu sunt disponibile, copilul devine retras, timid, pentru a nu face față situațiilor dificile sau pentru a reacționa prin evitarea lor.

Dacă este important pentru dvs. ca copilul dvs. să crească pentru a fi o persoană puternică, încrezătoare și echilibrată în viitor, merită să vă îngrijiți de propria bunăstare psihologică. Vă sugerez să începeți cu metodele simple și eficiente descrise mai jos.

Cum să depășim anxietatea și frica pentru copil

În primul rând, este important să recunoaștem că problema se concentrează asupra ta. Mulți au tendința de a-și proiecta propriile dezechilibre interioare asupra calităților copilului. Este mai ușor să-i reproșezi că este neglijent și neatent decât să recunoști că reacționezi în mod nesănătos la o situație stresantă. Când ești conștient de acest fapt, ești pregătit să lucrezi cu propriile temeri. Există diferite metode care pot fi folosite în combinație pentru a vă ajuta să rezolvați problema și să scăpați de anxietatea nevrotică la copilul dvs.Este o idee bună să începeți prin a vă analiza experiențele:

1. Gândește-te la baza emoțiilor tale negative? Sunt reale sau sunt fictive?? Luați o bucată de hârtie și un pix, scrieți motivele care vă provoacă anxietate. Apoi, analizați în ce măsură sunt justificate. Dacă anxietatea dumneavoastră este cauzată de o anumită situație sau este mai probabil să fie declanșată de faptul că v-o imaginați?

2. Cât de probabil este scenariul tău tragic? Să presupunem că copilul tău a plecat la școală. Și vă imaginați un șofer nesăbuit care conduce pe stradă fără să aibă timp să frâneze la o trecere de pietoni. Frică, panică, teamă. Luați în considerare șansele ca acest lucru să se întâmple și șansele ca acest lucru să nu se întâmple. Adevărul e că totul e în capul tău.

3. Luați în considerare dacă nivelul dumneavoastră de îngrijire este proporțional cu vârsta copilului? Adolescenții sunt aproape o unitate de sine stătătoare. Dar, uneori, părinților le este greu să realizeze acest lucru și continuă să „termine” copiii prin hiper-supravegherea și îngrijirea excesivă.

4. Anxietatea crește după ce urmărești programe de știri sau vorbești cu anumite persoane? Dacă da, atunci limitează factorii care te fac să trăiești emoții negative. Mențineți la minimum comunicarea cu persoanele care spun povești de groază despre viețile altora. Nu vă mai uitați la emisiuni care transmit violență și frică.

Diferențiați-vă domeniile de responsabilitate

Copiii au o mamă, un tată, bunici și alte rude. Implicați-i în îngrijirea lor, pentru a-i ajuta să treacă peste o perioadă dificilă. Atunci când simți greutatea responsabilității pe umerii tăi, aceasta devine o povară insuportabilă. Credeți-mă, odată ce vă dați seama că există oameni în mediul vostru care vă pot ajuta și susține oricând în rolul de părinte, o mică parte din anxietate se va evapora fără urmă.

Înțelegeți că copilul dumneavoastră este un individ

Nu este nevoie să faceți din el sau din ea subiectul sentimentelor și temerilor dvs. personale. El are tot dreptul să exploreze lumea și societatea prin prisma propriei percepții. Sarcina dvs. este să îi oferiți un mediu bun pentru a face acest lucru și să îi oferiți un rol de susținere în drumul său spre maturitate. De asemenea, nu uitați că este important să vă faceți propriile greșeli și lovituri, astfel încât acestea să devină o experiență amară, dar ușor de înțeles, care să vă învețe și să vă avertizeze împotriva situațiilor rele viitoare. Când la un moment dat predai copilului tău frâiele vieții tale, copilul își asumă singur responsabilitatea. În viitor, el/ea nu va da vina pe tine sau pe alții pentru eșecurile, greșelile sale.

Aveți grijă de timpul liber

Un hobby plăcut, dezvoltarea carierei, îngrijirea sănătății și a aspectului fizic vor contribui la mutarea accentului de la anxietate. Ați auzit de multe ori că o mamă fericită este un copil fericit. Și nu e vorba doar de cei mici. Atunci când un copil de vârstă școlară primară, adolescent sau mai în vârstă vede că mama lor este pe deplin fericită, ei înțeleg că așa trebuie să fie lucrurile. Și alege drumul care îl duce spre fericire. Preocuparea dumneavoastră pentru propria bunăstare îl învață pe copilul dumneavoastră:

1. Să știți cum să vă mențineți limitele personale.

2. Realizează valoarea propriei personalități.

3. Acționați în propriul interes.

Nu-i mai transmiteți copilului dumneavoastră temerile dumneavoastră

Controlul fiecărei mișcări a copilului, avertismentele constante formează o personalitate slabă, instabilă, iresponsabilă. Sunteți mulțumit de acest rezultat? Cred că nu. Fiecare părinte își dorește cu sinceritate fericirea și armonia copilului său. Apoi gândește-te la faptul că grija ta excesivă poate avea un efect negativ asupra lui. Ești în continuare sprijinul, suportul, sursa lui de iubire nemărginită. Dar diferența constă într-un singur lucru – îi dai o șansă să nu intre în câmpul tău de anxietate. Când vei vedea că știe să se descurce singur în situații dificile, temerile tale își vor pierde baza.

Implicați o terță parte

O situație tragică ipotetică vă sperie. Nu poți face față potopului de emoții și te îneci în anxietate. Alegeți o persoană cu o minte sobră care să vă ajute să vă analizați experiențele și să vă faceți o imagine adecvată a ceea ce se întâmplă. Această persoană poate fi soțul/soția, un prieten, o rudă sau un psiholog.Acest lucru este util din mai multe puncte de vedere:

1. Exprimă-ți sentimentele verbal. Uneori, după ce îți exprimi cu voce tare propriile gânduri, îți dai seama că nu sunt atât de înfricoșătoare pe cât credeai.

2. Vei primi o a doua opinie. Dacă copilul dumneavoastră întârzie de la școală și ați ajuns la un punct de rezistență maximă, interlocutorul dumneavoastră vă poate ajuta să vedeți alternative. S-ar putea să întârzii la ore sau să ieși cu prietenii – sunt o mulțime de astfel de situații, dar s-ar putea să nu te gândești la ele.

Schimbă-ți atenția în momentele de îngrijorare

Anxietatea vine adesea în minte din cauza lipsei de gânduri de altă natură. Ocupă-te cu alte preocupări mai utile și mai constructive. Preia curățenia, verifică raportul de la serviciu, citește o carte. Orice activitate care te poate duce de la anxietate la alte gânduri este acceptabilă. Activitatea fizică este o modalitate bună de a face față gândurilor negative. Un pic de mișcare va elibera hormonul plăcerii, care „amorțește” grijile nefondate.

Amânați gândurile tulburătoare „pentru mai târziu”

Într-un moment de tensiune, grijile tale capătă mai multă putere asupra minții tale. În astfel de momente, este dificil să știi unde se află temerile reale și unde sunt temerile nefondate. Fă-ți o regulă – de îndată ce ai un gând îngrijorător, amână-l pentru o vreme. Când sentimentele sunt mai puțin intense, puteți privi situația cu alți ochi.

Concluzie

Anxietatea ocazională cu privire la un copil este norma. Nu poți să rămâi mereu rece și să nu-ți păstrezi capul deasupra sentimentelor tale. Când temerile îți transformă viața într-un flux nesfârșit de griji, trebuie să iei măsuri pentru a le elimina. Conștientizarea și înțelegerea problemei reprezintă un pas în direcția cea bună. Apoi, pașii pe care îi faceți se vor ușura treptat și veți simți cum o greutate cade de pe umerii dumneavoastră.