Cum să devii realist: 7 acțiuni eficiente

Trăim cu toții într-o lume ideală, o lume fantastică rezultată din percepțiile individuale și atitudinile dominante. Uneori acest lucru trece neobservat, dar adesea devine cauza conflictelor și neînțelegerilor. Nu putem mulțumi pe nimeni, dar putem încerca să privim lucrurile mai realist, în beneficiul nostru.

Mecanismele de apărare psihică sunt obișnuite și convenabile

Rămânerea în culisele realității este suficient de confortabilă pentru a asigura un nivel de trai decent și pentru a înțelege. Aveți dreptul de a vă predica propriile valori și convingeri, atâta timp cât acestea vă ajută să comunicați și să vă îndepliniți sarcinile zilnice. Dar uneori este necesar să ne schimbăm modul obișnuit de viață.

Evitarea realității se referă la mecanismele de apărare ale psihicului, atunci când o persoană creează un model intern stabil de gândire și comportament, interpretarea a ceea ce se întâmplă, ajustându-se la factorii ei externi.Apărarea psihologică este solicitată în astfel de situații:

1. În comunicare există elemente periculoase, imprevizibile, care complică starea psihofiziologică;

2. Există o dorință de nivelare, de neutralizare a crizelor, a fenomenelor provocatoare, folosind un minim de efort.

Confortul și siguranța sunt nevoi umane de bază; conflictul și stresul constant epuizează psihicul și te face să vrei să te îndepărtezi, să te ascunzi. Toate mecanismele de apărare sunt activate de impulsuri subconștiente care fac ca o persoană să fugă și să se ascundă. Mecanismele de protecție psihologică ajută la „a face inofensive” consecințele și a le da o valoare tolerabilă, dacă influența lor asupra situației nu poate fi exclusă complet.

Individul este obligat fie să depășească în mod conștient problemele apărute, fie să evite participarea, să se angajeze într-o interpretare distorsionată în cadrul propriei realități. În procesul de rezolvare a unei probleme, o contradicție critică, o inconsecvență în viață, trebuie să reacționați într-un fel sau altul, să luați decizii responsabile. După aceea, trebuie să puneți în aplicare planurile, să obțineți rezultatul și să evaluați eficacitatea. Lung și plictisitor, este mai ușor să te prefaci că nu se întâmplă.

Dacă cineva nu reușește să răspundă în mod adecvat la condiții, trebuie să creeze o realitate imaginară confortabilă în care nu există circumstanțe iritante. În acest fel, pot fi prevenite consecințele traumei psihologice și poate fi menținută o percepție de sine stabilă.

Instinctul de supraviețuire se pune uneori în calea

Mecanismele de apărare mentală sunt un sistem de autoreglare necesar pentru a face față experiențelor negative, traumatizante. Fiecare persoană se străduiește să își creeze o existență stabilă, previzibilă, pentru a reacționa la influențele externe cu cât mai puține cheltuieli de energie.Prin urmare, se formează modalități stabile de autoconservare:

1. mascarea, îndepărtarea surselor stresante din partea conștientă a minții, conferindu-le un statut „ilegal”;

2. modificarea, transformarea experiențelor negative, reajustarea percepției pentru a evita stresul.

Această adaptare ajută la crearea unui model propriu de comportament bazat pe temeri și comportamente obișnuite. Dar viața reală nu mai este la fel de amenințătoare ca în secolul trecut, când trebuia să lupți cu foamea, bolile, sărăcia și condițiile de trai precare. Cu toate acestea, creierul nostru este prin obișnuință suspicios față de toată lumea, nu are încredere în nimeni, nevroticii moderni pot interpreta o remarcă destul de inofensivă ca pe o „agresiune” gravă și oferă o întreagă strategie de răspuns.

Funcția de tamponare a mecanismelor de apărare ajută la conectarea cerințelor și percepțiilor personale cu realitățile vieții. Un creier isteț și prudent asigură o dezvoltare personală dinamică pentru o mai bună adaptare la mediu și la societate. De exemplu, oamenii religioși sunt dornici să își schimbe sistemul de credințe de viață pentru a profita de cele mai avansate științe și tehnologii.

Desigur, protecția psihologică vizează obiective nobile: pentru a reduce gravitatea experiențelor psihologice, pentru a regla nivelul de tensiune emoțională. Dar, în timp, reglementarea defensivă obișnuită își pierde proprietățile terapeutice și devine un răspuns paliativ. Acest tip de apărare are o rază scurtă de acțiune și este incapabil să determine o schimbare radicală a poziției cuiva.

Consecințe imaginare și reale

Suprimarea regulată a emoțiilor negative duce la apatie, la epuizare emoțională, când profunzimea generală a percepției scade și emoțiile pozitive, de bucurie, se atrofiază. Psihicul este organizat în așa fel încât nu poate fi acordat numai la traducerea emoțiilor pozitive, sistemul nervos este capabil să experimenteze sentimente stresante, disconfortante.

Întrebarea este cum să răspundem în mod corespunzător și să facem față sentimentelor, nu cum să le evităm, să scăpăm de șocuri și suferințe „inutile”. Varietatea gustului poate fi experimentată doar cu ajutorul receptorilor „amar” și „dulce”. Modurile de acțiune psihoprotectoare blochează improvizația, creativitatea, creativitatea. Persoana încetează să mai fie autorul propriei biografii, conformându-se cu bună știință scenariului altcuiva în cadrul familiei, al grupului social de referință.

Valoarea negativă a unei astfel de protecții este evidentă și la nivelul situației individuale, deoarece individul trăiește un anumit sentiment de ușurare și ignoră consecințele reale. O ușurare iluzorie, pe termen scurt, nu aduce în final liniște și siguranță. Dar tehnica de apărare folosită este fixată ca o abilitate comportamentală utilă, ca un obicei pentru a depăși situații similare, deoarece minimizează cheltuielile de energie și pierderile de timp.

Să stabilim cine este de vină

Utilizarea apărării psihologice indică neîncredere, anxietate față de mediu. Schimbarea, evoluțiile societale afectează modurile individuale de psihoreglare. Mecanismele de protecție sunt inerente atât în formele normale, cât și în cele anormale de comportament; ele reprezintă o zonă tampon, o zonă de contact între sfera privată și cea publică. De asemenea, responsabilitatea pentru sănătatea mintală a fiecărui individ este împărțită între el și mediul său.

Unii indivizi ating o măiestrie virtuoasă în producerea de mecanisme de apărare personală pentru a se salva de „atac”. Impulsurile subconștiente obișnuite dictează următoarele motive, credințe, atitudini.

OfertaUnele mecanisme de psihoprotecție,care te ajută să revii la realitate.

1. Reevaluarea– Reducerea, exagerarea sau hiperbola unor evenimente și relații reale. Omul își interpretează acțiunile foarte selectiv, încercând să joace un rol ideal, perfect. De exemplu, dacă ați trecut o bătrână peste drum, puteți spune acum că sunteți angajat în gerontologie și în salvarea omenirii.Acțiunea: Luați-vă CV-ul sau faceți unul nou (vârsta, educația, experiența profesională, nivelul de salarizare, starea civilă) – acesta este bagajul vostru real de viață. Stima de sine exagerată te împiedică să te concentrezi pe îmbunătățirea abilităților tale sau pe atingerea unor obiective importante.

2. Refuzul– refuzul de a accepta că există probleme reale, angajarea în introspecție pentru a identifica disconfortul, neplăcerile. Este mai bine să uiți totul și să spui că nu s-a întâmplat niciodată. De exemplu, o persoană poate ascunde de ea însăși și de ceilalți că a fost concediată pentru că nu era potrivită pentru profesia sa, este mai bine să spună că „a intervenit la șefi”.Acțiune: Faceți o listă de probleme și conflicte ascunse, începând de la o vârstă conștientă. Este mai ușor să recunoști că ești capabil să furi trei Leu din buzunarul părinților tăi sau să fugi de la propria ta nuntă.

3. Regresie– aplicarea gândirii anterioare și a mecanismelor comportamentale în condiții schimbate. Nu poți petrece o viață întreagă știind doar tabla înmulțirii sau folosind jargonul adolescenților. Trebuie să vă calificați pentru o diplomă superioară, să vă schimbați modul de comunicare, dacă vi se schimbă locul de muncă sau circumstanțele familiale.Acțiune: Scrie cea mai recentă schimbare dramatică din viața ta (1-2 ani). Evidențiați, dimpotrivă, ce s-a schimbat în comportamentul dvs. din această cauză, ce trebuie schimbat, se pare că mai aveți mult de lucru în față.

4. Raționalizarea– Capacitatea de a justifica orice acțiune sau inacțiune, de a-i da un sens semnificativ. Nu încerc să găsesc un nou loc de muncă pentru că nu există posturi vacante potrivite și nu are cine să ude florile. Acțiune: Scrieți cinci sau șase critici pe care le auziți adesea din partea oamenilor din jurul vostru (prieteni, rude, colegi). Acordă-le fiecăruia un punctaj de 10 puncte – cât de corecte sunt – și gândește-te cum le poți aplica.

5. Sublimare– transformarea energiei în lene, indiferență. în timpul său liber, persoana respectivă intenționa să colecționeze ierbare, dar de fapt a reușit să meargă doar la cel mai apropiat supermarket. S-ar putea spune că este o protecție împotriva „supraîncălzirii”, o acumulare de energie. Presupun că da, dar, din anumite motive, această situație se repetă mereu.Acțiune: Scrieți-vă cele mai mari și mai ambițioase trei visuri (să deveniți un pescar de succes, să achiziționați o flotă de pescadorii cu plasă-pungă de ton, să înființați un fond de ajutorare a tonului). Sub fiecare dintre ele, scrieți trei scopuri practice; sub fiecare, scrieți trei obiective. Verifică unde te afli sau obiectivele tale de viață sunt produsul unei imaginații fertile și al unei fantezii nestăpânite?.

6. Autocontrol– o modificare psihologică foarte frecventă, în care o persoană atribuie reticența de a reacționa și de a acționa unui autocontrol rigid. Tip: Cu greu m-aș putea abține să nu-mi fac un al doilea ciclu de studii superioare și pentru ce-mi trebuie.Acțiune: faceți o listă cu 5-6 probleme actuale și scrieți un punctaj pentru fiecare dintre ele pe o scară de 10 puncte, în ce măsură puteți influența situația. Probabil că veți fi surprins de rezultat, va trebui să vă reconsiderați propria importanță în politica mondială și în istoria liberalismului Românesc.

7. Autoizolare– ⭐ Absorbția de sine de realitate, respingerea relațiilor personale și sociale. În acest fel, persoana elimină în prealabil tensiunile și anxietățile, care sunt cel mai adesea legate de stima de sine scăzută.Acțiune: lărgește-ți baza de contacte, de exemplu, contactează 10 necunoscuți în fiecare zi pe un site de întâlniri sau pe stradă. Vor fi cei buni, cei răi, cei simpatici și cei retrași. În acest fel îți vei da seama că nimeni nu trebuie să-ți zâmbească, dar sunt mult mai mulți oameni plăcuți și prietenoși. Rezistența la comunicare este redusă, apar noi hobby-uri și contacte.